Numeri 16:23-50

DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: ‒ Vorbește-i adunării astfel: „Îndepărtați-vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram“. Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. El a vorbit adunării, zicând: „Vă rog, îndepărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor“. Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor. Moise le-a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le-am făcut din mintea mea. Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu DOMNUL m-a trimis. Dar dacă DOMNUL face ceva complet nou, dacă pământul își deschide gura și-i înghite cu tot ceea ce au, iar ei coboară de vii în Locuința Morților, atunci să știți că oamenii aceștia L-au disprețuit pe DOMNUL“. Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. Și, astfel, ei și tot ce era al lor au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s-a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. Auzind strigătul acestora, tot Israelul, care se afla în jurul lor, a început să fugă, căci ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“. Atunci a ieșit un foc de la DOMNUL și i-a ars pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie cărbunii la distanță. Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea DOMNULUI și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel“. Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le-a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea DOMNULUI, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și adunării lui, așa cum îi vorbise DOMNUL lui Elazar prin Moise. A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!“. În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii. Și, iată că norul l-a acoperit și gloria DOMNULUI s-a arătat. Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ieșiți din mijlocul acestei adunări, ca s-o nimicesc într-o clipă!“. Ei s-au aruncat cu fața la pământ. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du-te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea DOMNULUI; urgia a început“. Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, așa cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și, iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. El s-a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s-a oprit. Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.