Recunoștință pentru harul care cuprinde toată viața

Meditație:

Tema centrală a Psalmului 103 este hesed, îndurarea statornică și bunătatea loială a lui Dumnezeu, dragostea bazată pe legământ, care nu renunță. Poemul începe cu chemarea psalmistului adresată propriului suflet, ca să nu uite niciunul dintre darurile primite și să aducă laudă pentru harul lui Dumnezeu care cuprinde întreaga viață.
David enumeră motive concrete de mulțumire: iertarea păcatelor, vindecarea rănilor interioare și exterioare, izbăvirea din situații care păreau fără scăpare, îndurarea și bunătatea care îl însoțesc, și binecuvântările prin care Dumnezeu îi reînnoiește puterea și speranța.
Și noi avem în viață multe motive de recunoștință, dar uneori uitarea, nemulțumirea sau îngrijorările zilei de mâine le acoperă. Psalmul ne amintește că, atunci când noi uităm să ne numărăm binecuvântările sau uităm că Dumnezeu este sursa binecuvântărilor primite, El rămâne credincios. Dumnezeu Își amintește că suntem țărână și ne păstrează dragostea, bunătatea și îndurarea Sa, așa cum a promis prin legământ.
Bunătatea Lui ține în veci, iar îndurarea Lui este pentru fiecare generație a celor care se tem de El. Aceasta este inima psalmului: credincioșia lui Dumnezeu este mai puternică decât uitarea noastră. Când recunoaștem acest har atât de cuprinzător, în noi se aprinde dorința de a fi generoși la rândul nostru. Generozitatea este răspunsul firesc al unui om care a gustat bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu. Când realizezi cât de mult ți-a oferit El, nu poți rămâne închis în tine. Generozitatea devine modul prin care binecuvântările Lui curg mai departe și ating viețile altora. Este felul în care reflectăm caracterul Lui și arătăm lumii că harul primit nu s-a oprit la noi.

Aplică:

Acest psalm ne cheamă să trăim cu o atitudine constantă de recunoștință. Când sufletul meu îl binecuvântează pe Domnul, perspectiva se schimbă: văd harul, nu lipsurile; văd mâna Lui care m-a susținut, nu pașii mei nesiguri.
Poate simți că ai motive să fii nemulțumit sau obosit. Tocmai în astfel de momente merită să te oprești și să-ți aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu. Fă astăzi o listă concretă a lucrurilor pe care El le-a făcut pentru tine. Adu-ți aminte de momentele în care te-a iertat, te-a ridicat, te-a vindecat, te-a scos din necazuri și te-a acoperit cu bunătatea Lui. Recunoștința crește când ne amintim cu intenție cât de prezent a fost Dumnezeu în viața noastră.
Recunoștința nu este doar un sentiment, ci un act de voință. Aleg să-L binecuvântez pe Domnul cu tot ce sunt. Iar din această alegere sinceră se naște și generozitatea. Când înțeleg cât a turnat Dumnezeu în viața mea, devine firesc să dau mai departe. Generozitatea nu vine din presiune, ci din plinătatea inimii care a gustat harul Lui.

• Întrebări de reflecție:
  Ce binefaceri ale lui Dumnezeu simți că ești tentat să le uiți cel mai des?
• Cum ai putea practica în mod concret aducerea-aminte, astfel încât recunoștința să devină un ritm zilnic al inimii tale?
• În ce moduri practice poți alege să fii generos cu alții, așa cum Dumnezeu a fost generos cu tine?

Rugăciune:

Doamne, Îți mulțumesc pentru harul Tău care cuprinde întreaga mea viață. Îți mulțumesc că mă înconjori cu bunătatea Ta și rămâi credincios legământului Tău chiar și atunci când eu tind să-mi pierd direcția. Doamne, deschide-mi ochii în fiecare zi ca să văd mâna Ta la lucru, să văd bunătatea Ta și harul care mă ține. Ajută-mă să trăiesc în fiecare zi plin de recunoștință, iar dintr-o inimă mulțumitoare să curgă generozitate spre alți oameni, spre misiunea Împărăției Tale și spre tot ceea ce vrei să faci prin mine. Amin.