Nu sunt bineMostră

Ce înseamnă cuvântul „speranță”?

Pentru unii oameni, aceasta înseamnă, practic, să îți dorești o stea norocoasă. Nu știi dacă lucrurile vor ieși bine sau rău, dar „speri” că vor fi bune. Nu știi dacă ai intrat la facultatea pe care ți-o doreai, dacă ai luat o notă bună la un test important sau dacă ai obținut un rol bun în piesa de teatru de la școală ... dar cu siguranță „speri” să fie așa.

Când oamenii folosesc „speranță” în acest fel, ei vor să spună de fapt „optimist”. Ei privesc paharul pe jumătate plin. Încearcă să fie optimiști cu privire la viitor. Și nu este nimic în neregulă cu asta! Este bine să fii optimist. Dar nu la asta se referă Biblia atunci când vorbește despre speranță.

În lectura biblică de astăzi, Pavel le vorbește prietenilor săi din Roma despre speranță, dar nu despre optimism. În schimb, Pavel spune că avem „speranța gloriei lui Dumnezeu”. Asta nu înseamnă că ne gândim la Dumnezeu ca și cum am arunca o monedă, apoi să sperăm că va ieși cap și nu pajură. Înseamnă că ne punem încrederea în Dumnezeu pentru că știm că Dumnezeu are viitorul nostru sub control. „Nădejdea” în Dumnezeu nu este doar un sentiment bun - este o realitate în care credem, chiar și atunci când lucrurile sunt dificile

Și lucrurile devin dificile uneori! Când trecem printr-o perioadă grea, când ne confruntăm cu stresul sau cu îngrijorarea, este ușor să nu mai "simțim" că putem spera în Dumnezeu. Dar Pavel spune că acelea sunt momentele în care Dumnezeu folosește speranța noastră pentru a ne rafina.