Nu sunt bineMostră

În vremurile biblice, instalațiile sanitare moderne nu existau încă. Asta înseamnă că nu se putea face un duș rapid și ușor de dimineață sau să deschizi robinetul pentru un pahar de apă rapid. În schimb, majoritatea orașelor se bazau pe un puț local. În fiecare dimineață, cineva din fiecare casă mergea la fântână cu o găleată sau două pentru a lua cât mai multă apă pe care o putea duce acasă. Și apoi, trebuia să păstrezi acea apă până când aveai cu adevărat nevoie de ea - altfel, trebuia să faci o nouă călătorie la fântână.

Asta însemna că oamenii din vremea lui Iisus trebuiau să fie mult mai grijulii când se decideau să bea apă. Probabil că era destul de enervant! Trăiau într-un climat cald, mergeau pe jos peste tot și cam toată lumea avea o mulțime de sarcini solicitante din punct de vedere fizic. Oamenilor le era sete foarte des. Dar trebuiau să fie atenți la cât de des beau apă.

Așa că îți poți imagina de ce cuvintele lui Iisus din pasajul de astăzi au entuziasmat destul de mult auditoriul său. O apă care să te facă să nu-ți mai fie niciodată sete? Cine nu s-ar înscrie?!

Dar Isus nu vorbea despre setea fizică. El vorbea despre ceva mai profund și chiar mai important - vorbea despre speranța pe care o oferă. Pentru cei mai mulți dintre noi, speranța este un lucru care se termină ușor. Suntem îngrijorați sau stresați și avem impresia că speranța noastră s-a dus. Dar Isus spune că, cu o înghițitură din speranța Lui, nu vei mai fi niciodată însetat.