Semnul cruciiMostră

Și al Sfântului Duh

Partea finală a semnului crucii constă în a trasa o linie de la umărul stâng la cel drept în timp ce rostim „și al Sfântului Duh”. Trasând brațul orizontal al crucii între umerii noștri, ne amintim cuvintele lui Isus care se adresa ucenicilor și le spunea să-și ia crucea, dar și încurajarea că povara pe care El ne invită să o purtăm este ușoară.

Atunci când rostim numele Duhului Sfânt în timpul acestui gest, ne amintim că Duhul Sfânt este acela care ne împuternicește să ne purtăm povara și să îl urmăm pe Domnul nostru. Atunci când ne gândim la Isus ca Fiu, începem să înțelegem natura relației dintre persoanele Trinității. În mod similar, atunci când reflectăm asupra persoanei Duhului Sfânt, ni se revelează alte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu. Isus ne oferă o imagine tangibilă a lui Dumnezeu. El a umblat, a vorbit și a trăit printre noi. Contemporanii Lui au putut să-L atingă și să-L asculte vorbind. În dreptul Duhului Sfânt nu găsim nimic tangibil. Avem doar câteva nume atribuite Duhului Sfânt care reflectă atributele și acțiunile acestuia, și câteva metafore precum apă, foc, vânt, suflare care încearcă să exprime ceva greu de pus în cuvinte și de conceput.

Faptul că Dumnezeu este în același timp ușor de înțeles, asemeni lui Isus, dar și de nepătruns, asemeni Duhului Sfânt, ne adâncește și mai profund în misterul identității și caracterului lui Dumnezeu. Frumusețea misterului divin stă și în faptul că persoana din Trinitate care ne inspiră și ne călăuzește mai aproape în relația cu Tatăl și Fiul, este tocmai persoana pe care o înțelegem cel mai puțin.

Rugăciune

Izvor al înțelepciunii,
Suflare de Viață,
Mângîietor și îndrumător,
Te iubesc și am nevoie de Tine.
Te rog să vii și să mă însuflețești din nou.
În timp ce respir, deschide-mi ochii să văd lumea,
Să văd prezența Ta în lume
Și să îmi îndeplinesc partea în lucrarea ta creatoare.
Amin.