Îndreptându-Ne Inima Către Inima Lui Dumnezeu Mostră

Ziua a patra: O inimă întunecată

Mulți oameni cred într-un Dumnezeu pragmatic care îți dă exact ceea ce meriți. Culegi ceea ce ai semănat. Dumnezeul Scripturii însă a făcut totul ca să ne arate că, împreună cu El, putem culege cu mult mai mult decât semănăm. Uneori, acest adevăr poate ajunge cu mare dificultate de la mintea noastră la inima noastră.

Haideți să privim pilda fiului risipitor prezentată de Domnul Isus ca pe un portret de familie. Fiul cel mare este chibzuit și conștiincios, fiul cel mic este aventuros și impulsiv, dar tatăl este plin de dragoste pentru amândoi fiii. În finalul povestirii cel care stă afară și nu se bucură de petrecere este fratele mai mare.

El ne arată ceva foarte important despre ceea ce ne-ar putea ține la distanță de belșugul iubirii lui Dumnezeu. El ne arată potențialul distructiv și periculos al comparării cu alții.

Nu toată lumea apreciază mărinimia tatălui. Noi suntem asemenea fratelui mai mare atunci când Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe un factor care ar trebui să se potrivească în varianta ecuației noastre de corectitudine. Dar Dumnezeu nu este un factor măsurabil dintr-o ecuație. Dumnezeu este o ființă plină de mister. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea, la fel ca și vântul. El este o taină mai presus de orice gândire a noastră. 

Cu toate acestea, noi încercăm de multe ori să-L limităm pe Dumnezeu și să-L punem într-o formulă măsurabilă pe care să o putem controla. Dacă îți dorești un zeu previzibil, Dumnezeu ți se va părea frustrant. Uită-te la reacția emoțională a fratelui mai mare atunci când fratele lui se întoarce acasă cu bine. E furios! Ceea ce este și mai surprinzător este faptul că refuză să vină înăuntru pentru a fi alături de tatăl său. Și noi putem fi ca fratele mai mare - tulburați de căile Sale pline de iubire mărinimoasă. Cunoașterea lui Dumnezeu fără acceptarea tainei harului Său ne poate face deserviciul de a-L ține pe Dumnezeu la distanță în timp ce El vrea să ne tragă aproape de El.

Asta ne-a arătat fratele cel mare. A trăit în așa fel încât a crezut că a câștigat răsplata tatălui și și-a dovedit valoarea existenței sale prin ceea ce a făcut. A fost evident că el nu credea cu adevărat că avea nevoie de har. Se compară cu fratele său mai mic și îl acuză pe tată că este nedrept; aceasta arată întunericul din inima sa. Nu știe că, punându-se pe sine pe primul plan și comparându-se cu ceilalți, el de fapt se distanțează de Dumnezeu. Celor care se frământă cel mai mult cu comparațiile le este foarte greu să accepte harul îmbelșugat al lui Dumnezeu.

De meditat: 

Dumnezeu vede locurile tainice ale inimilor noastre, chiar și pe acelea care scapă privirii noastre. În dragoste și cu har, El vrea să scoată la iveală părțile întunecate ale inimilor noastre. Roagă-L să te ajute să vezi ceea ce ai ascuns acolo în întuneric!

Rugăciune: 

„Tată, ajută-mă să evit pericolul comparației și descoperă-mi taina harului Tău. Amin!”