Îndreptându-Ne Inima Către Inima Lui Dumnezeu Mostră

Ziua a doua: O inimă deznădăjduită

Cu toții ne dorim să fim bine văzuți de către ceilalți. Vrem ca oamenii să ne considere demni de urmat, vrednici de ascultat, să fim o prezență agreabilă și de dorit. Aparent, toate acestea sunt lucruri bune pentru care merită să ne luptăm să le obținem. Ele pot provoca însă și probleme ale inimii care să ne separe de harul lui Dumnezeu.

De ce?

Pentru că este imposibil să descoperim harul lui Dumnezeu în timp ce suntem excesiv de preocupați de percepția celorlalți cu privire la noi. Dacă vrem să deținem controlul propriei noastre imagini, ne vom epuiza străduindu-ne să le fim pe plac celorlalți înainte ca să ajungem vreodată la Dumnezeu. Eforturile de a ține pasul cu ritmul celor din jurul nostru ne vor împiedica în cele din urmă să ne bucurăm pe deplin de prezența lui Dumnezeu.

Vă mai amintiți abundența harului promisă în studiul de ieri? Primirea harului lui Dumnezeu necesită însă smerenie; adică disponibilitatea de a-ți aduce inima înaintea lui Dumnezeu atunci când ai nevoie disperată de El.

Lumea de astăzi pare să lucreze după un model bazat pe rezultate predictibile, dar în ceea ce-L privește pe Dumnezeul harului, El lucrează folosindu-Se de taine și lucruri neașteptate, asemeni tatălui care își surprinde cu o îmbrățișare fiul rătăcitor care se întoarce acasă. Iubirea lui Dumnezeu este atât de copleșitoare încât nu poate fi înțeleasă, ea poate fi doar primită. Dumnezeu Își va manifesta harul în așa fel încât tu să îl poți experimenta. Atunci când aduci cu sinceritate nevoile inimii tale înaintea lui Dumnezeu, așteaptă-te ca El să te întâmpine cu dragostea Sa. El nu este indiferent și distant, ci dornic și de neclintit în hotărârea de a-ți dărui dragostea Sa.

Te atrage oare mai mult către Dumnezeu această promisiune a iubirii Sale? Sau încă te mai gândești la imaginea ta? Dacă fiul rătăcitor, din pilda Domnului Isus, ar fi făcut eforturi să se curețe și să se aranjeze înainte de a se întoarce acasă, ar fi putut pierde luni de zile sau poate chiar ani. În schimb, el și-a venit în fire și a recunoscut dorul profund din sufletul său și s-a întors către cel care putea să-i ofere iertarea.

Fericirea sau întristarea din sufletele noastre pot reprezenta semne ale unei apropieri sau distanțări față de Dumnezeu. Isus aduce o speranță autentică pentru o inimă deznădăjduită: chiar ne putem apropia de Dumnezeu. Sufletele noastre tânjesc cu sete după prezența Lui.

Iubirea Sa profundă răspunde celor mai adânci nevoi ale noastre. Năzuințele sufletului tău se pot manifesta prin laudă, cântare sau rugăciune. Fă-I loc lui Dumnezeu în gândurile tale. El se gândește la tine.

De meditat: 

Dacă nu te mai împlinesc laudele celor din jur, s-ar putea să fie datorită faptului că Dumnezeu te ajută să-ți dai seama, prin aceasta, că de fapt ai nevoie de El. Apropie-te de Dumnezeu și El îți va împlini această nevoie.

Rugăciune: 

Doamne, Îți mulțumesc că Tu mă împlinești!

Ajută-mă să-mi amintesc cât de plăcut este să mă întorc la Tine acasă! Amin!