Vai de mine! Mostră

Dă-i drumul

Uneori, când îmi pare rău pentru mine, este pentru că cineva a spus ceva sau a făcut ceva care mi-a încălcat așteptările sau mi-a rănit sentimentele.

Și de îndată ce cuvinte ca „săracul de mine” sau „cum îndrăznesc ei?” apar, gândurile îmi trec prin minte de câteva ori și inevitabil devin complet consumat de propria mea lume și de ceea ce se întâmplă în ea. Devin centrul atenției mele, vedeta propriului spectacol de mizerie. Nu mă mai gândesc la altcineva în afară de mine. Când încep să organizez o petrecere de autocompătimire, mi-am ridicat propria importanță în ochii mei.

Romani 12:3 are ceva de spus despre asta: Căci prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine…

În momentul în care las rănile și nedreptățile vieții să-mi dicteze emoțiile, am o părere mai înaltă despre mine decât se cuvine. Compătimirea de sine poate duce la amărăciune, iar aceasta poate trece rapid peste roada Duhului care ar trebui să-mi domine viața.

Așa că, ori de câte ori am acel sentiment de „săracul de mine”, mă întreb: „Este cineva pe care trebuie să-l iert?” Da, viața poate fi dureroasă și dezordonată, dar nu voi lăsa acele momente să mă definească. Mă voi ridica și le voi lăsa în urmă. Cea mai rapidă modalitate pe care am găsit-o de a face asta este să iert și pur și simplu să le dau drumul.

Marcu 11:25 spune: Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în Ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile. Versetul acesta spune totul.

Am decis că nu sunt o creatură fragilă care are nevoie de supraveghere și îngrijire atentă. Sunt un adult și pot rezista când mi se aruncă lucruri în față. Eu sunt cel care iartă! Rapid și ușor! Voi intra în Cuvânt, voi trage aer în piept, voi ține capul sus și voi decide să las trecutul în urmă și să merg înainte. Vrei să fii alături de mine?