Manifestarea empatieiMostră

Când Isus nu a plâns

Un lucru care îl face pe Isus atât de remarcabil este faptul că a părăsit perfecțiunea Cerului pentru a veni în ajutorul nostru pe pământ. El a venit pe pământ pentru a se naște om și a experimentat greutățile care vin odată cu aceasta. Și în acest sens, El a putut să empatizeze cu oamenii din jurul Său.

În Ioan 11 se relatează o istorie despre niște prieteni dragi ai lui Isus. El se apropiase destul de mult de trioul de frați: Maria, Marta și Lazăr. De fapt, în Ioan 11:5 ni se spune că Isus îi iubea. În afară de relația pe care Isus o avea cu ucenicii Săi, acești trei s-ar putea să fi fost cei mai apropiați prieteni ai Săi. Așadar, ar fi logic pentru noi ca, atunci când Isus a aflat că Lazăr este bolnav, să vină imediat, nu-i așa? Nu. El a așteptat două zile. Aceste două zile au fost sfâșietoare pentru Maria și Marta. 

Dar Isus a știut tot timpul planul lui Dumnezeu. El știa că boala lui Lazăr nu va „sfârși în moarte” (Ioan 11:4) și că El avea de gând să „îl trezească” (Ioan 11:11). Isus nu s-a îngrijorat că Lazăr era în mormânt de patru zile. El a văzut întregul tablou de la început și, la momentul perfect, a făcut în cele din urmă călătoria pentru a le vedea pe Maria și Marta. Iată schimbul de replici dintre Isus și Maria:

Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I:
‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat.
El a întrebat:
‒ Unde l-ați pus?
Ei I-au răspuns:
‒ Doamne, vino și vezi!
Isus plângea. Ioan 11:32-35

Isus a plâns Cel mai scurt verset din întreaga Biblie, și totuși atât de grăitor despre Mântuitorul nostru. El întărește faptul că Isus a fost pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. El știa că Lazăr nu va rămâne mort și că viețile urmașilor Săi nu vor mai fi niciodată la fel după aceasta. Cu toate acestea, El a plâns. Le-a simțit durerea și a simțit-o și pe a Lui. 

Uneori, în viață, suntem martori la lucruri grele. Privim pe cineva suferind, dar suntem încrezători că va ieși mai bine de partea cealaltă. Poate fi vorba de un prieten pe care îl ajutăm sau de un copil pe care îl creștem. Vedem imaginea de ansamblu și chiar avem o idee bună despre rezultat. Dar în acele momente, în loc să încercăm să facem totul mai bine, trebuie să ne luăm un minut și să stăm în disconfort cu persoana care suferă. Mântuitorul nostru a făcut-o. 

Empatia insuflă viață în vindecarea oamenilor. Haideți să fim o gură de speranță pentru cineva care are nevoie doar să fie văzut în întunericul său.