Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Ritmul închinării

Semnificația ritmului nostru de închinare își are rădăcina în Cel căruia îi dăm toată afecțiunea noastră, iar beneficiul nostru se află în perspectiva pe care aceasta o oferă vieții noastre.

Sărbătorim în feluri multiple ceea ce are importanță în viața noastră. Fie că este o echipă de sport sau dispozitivele noastre, cântăm laude lucrurilor care au avut un impact semnificativ asupra vieții noastre. Mulți dintre noi ne aflăm în încercarea de a crea o distincție între aceste tipuri de lucruri și recunoașterea lui Dumnezeu, dar acolo unde aplicăm închinarea, indică încotro se îndreaptă adevărata noastră afecțiune. Amintirea lucrării terminate a lui Isus și uimirea pură că ar fi adevărată în viața noastră, ne îndeamnă spre o stare de mulțumire. Este spus în Psalmul 95:1–3: „Veniți să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre! Să ne înfățișăm înaintea Lui cu laude și să strigăm către El prin cântări! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toți dumnezeii!”

Nu am fost niciodată un cântăreț prea bun. În acele momente, la biserică, când se ivea oportunitatea de a ne ridica vocile în mod corporativ în laudă, eu de obicei aveam o mică reținere. Întotdeauna am avut această reținere, dar nu m-am gândit niciodată să aflu de ce. Am început să-l întreb pe Domnul ca să-mi arate, în inima mea, motivul pentru care aveam această reținere în entuziasmul meu. S-a dovedit că sursa problemei mele a fost destul de simplă. Eu îmi puneam singur piedici. Am realizat că am fost atât de concentrat asupra experienței mele, asupra confortului meu și asupra vocii mele, încât am uitat de premisa de bază a timpului. Totul a fost spre a-L recunoaște și de a-L înălța pe Regele Gloriei și de a-I înălța numele. Prea mult eu în această ecuație m-a determinat să-mi distrag atenția într-un mod nesănătos.

Repoziționarea și aprofundarea concentrării mele asupra scopului închinării m-a ajutat să-mi purific abordarea în închinare și mi-a ajustat înțelegerea asupra beneficiilor ei. Mulți oameni cu care am vorbit, mi-au spus că ajung să se plictisească de vechile metode de a-l simți pe Dumnezeu în viața lor sau în biserica lor. Acest lucru este unul alarmant pentru că știm că Dumnezeu nu este o sursă ce poate sau va seca în bunătate și angajamente. Trebuie să căutăm ceea ce este vechi, mai degrabă decât ceea ce este relevant. Putem face această conexiune misterioasă și măreață în mijlocul ritmului nostru de închinare.

Pentru a înălța numele lui Isus în mod simplu pentru cine este El și pentru ceea ce a făcut, îmi dă o mare încredere și îmi aduce echilibru căutărilor inimii mele. Atunci când avem o stare de închinare, aceasta ne conduce către un loc unde putem să înțelegem puterea și gloria lui Dumnezeu, apoi ne ajută să liniștim îngrijorările și dorurile noastre. Când Îi înălțăm numele, El ne dezvăluie celelalte „nume” sau lucruri cărora le-am acordat afecțiunea și atenția noastră. Pe măsură ce idolii noștri sau alte domenii de închinare sunt dezvăluite, putem să predăm stăpânirea lor sau să chemăm numele Lui peste noi astfel încât să fim liberi în a trăi ceea Dumnezeu a pregătit pentru noi. 

Este ușor pentru noi să adoptăm un stil de viață concentrat pe sine și egocentric, chiar și în interiorul trăirilor noastre bisericești. Putem face ca totul să fie despre noi—confortul nostru, preferințele noastre, chiar și mâncarea la pachet din când în când. Oferind inimii noastre un ritm de închinare ne repoziționează perspectiva, conducându-ne să ne amintim motivul tuturor lucrurilor.