Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Ritmul slujirii

Unul din cele mai bune moduri prin care putem fi amintiți și prin care putem trăi odihna pe care o găsim în Hristos este prin slujire. Ne este spus că suntem răscumpărați și transformați prin lucrarea lui Hristos, iar misiunea vieții noastre pe pământ este de a invita oameni să facă parte din viața Lui. Așa cum Henri Nouwen spune: „Cea mai mare realizare a noastră se află în a ne dărui pe noi înșine celorlalți.”[7] Prin harul lui Dumnezeu, suntem înviorați în sufletele noastre atunci când putem sluji altor oameni. Este una din acele principii frumoase ale regatului cu capul în jos prin care suntem înviorați în timp ce ceilalți primesc.

Ador să aud întâmplări ale oamenilor ce au experimentat iubirea lui Hristos într-un mod cu totul diferit de prima dată când s-au oferit în a sluji Lui. Îmi amintesc că am vorbit cu cineva care s-a înscris să facă voluntariat într-o organizație ce se concentra în a slujii studenți cu dizabilități. Ea a vorbit despre ezitarea și împotrivirea pe care a avut-o când s-a dedicat acestei lucrări, dar a hotărât să se țină de cuvânt. În prima zi, ea a spus că viața ei s-a schimbat și avea să nu mai fie la fel cum a fost. Această persoană a început să vadă cum micile și simplele ei acte de slujire au avut un impact uriaș în viețile acelor studenți. Ea a văzut că atunci când și-a luat atenția de la persoana ei și a început să slujească altora, a ajutat-o să vadă dragostea lui Hristos prin lentile noi.

Există nenumărate căi prin care poți să-i ajuți pe alții. Fie prin voluntariat într-un club de băieți sau fete, fie petrecând timp într-un cămin de bătrâni local sau oferind timpul tău bisericii locale, slujirea poate să stârnească o conștientizare a celor din jurul tău și ne ajută să gândim dincolo de persoana noastră și de dorințele noastre pentru fericire și împlinire.

Una din cele mai nebunești lucruri pe care le vedem în Biblie se întâmplă în Ioan 13 când Regele Gloriei se pune pe genunchi și spală picioarele ucenicilor Lui. Puterea din acest act nu poate fi exagerată. În acest caz, Isus ne arată că deși El deține toată puterea, El alege de a fi pârghie spre a ridica pe alții deasupra Lui însuși. Însuși Isus a spus ca a venit să slujească nu să I se slujească. El a fost îndrumat de Duhul Sfânt în timp ce căuta să slujească celorlalți. Avem nevoie de aceeași putere ca să ajutăm la rândul nostru. Este dorința noastră de a împlini porunca de a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, iar asta ne ajută să realizăm că nu este posibil ca acest lucru să se împlinească fără îndrumarea Duhului Sfânt. Ne putem odihni atunci când știm că susținerea noastră depinde de El.

[7] Henri Nouwen, Life of the Beloved: Spiritual Living in a Secular World (New York: Crossroad Publishing Company) 2002.