Făcând față anxietățiiMostră

De ce îngăduie Dumnezeu anxietatea?

E o întrebare foarte bună. Aș fi vrut să am un răspuns bun pentru tine. Pot enumera câteva motive pentru care Dumnezeu ar putea să îngăduie anxietatea, dar toate ar fi doar bănuieli. Așa că, în loc să încerc să răspund la întrebarea de ce îngăduie Dumnezeu anxietatea, vreau să privesc la ce poate Dumnezeu să facă prin anxietatea noastră.

Îmi place acest citat: „Prezența anxietății este inevitabilă, dar închisoarea anxietății este opțională.”

Uneori, punând întrebarea „de ce” ne poate lăsa frustrați, pierduți și blocați. De ce, ai putea să întrebi? (vezi ce-am făcut acolo?) Deoarece există câteva „de ce-uri” pentru care nu putem cunoaște răspunsul. Așa că, să trecem peste „de ce” și să începem să întrebăm „ce” poate Dumnezeu să facă prin anxietatea noastră.

În a doua zi a acestui plan de citire, am împărtășit un pic din experiența soției mele și a mea cu anxietatea. Și dă-mi voie să îți spun, au fost multe „de ce-uri” puse în acest proces. De exemplu, „De ce ai permite Tu să ni se întâmple asta? Amândoi Te iubim și Te slujim cât de bine putem. Ne rugăm și ne tot rugăm pentru vindecare de aceasta. De ce Tu nu răspunzi rugăciunilor noastre? Facem tot ce știm, și totuși, anxietatea nu a dispărut. De ce suntem încă tulburați de această anxietate?”

Aceste întrebări au dus doar la mai multă frustrare și au făcut ca amărăciunea să se instaleze. Dar când am început să punem întrebarea, „Ok, Dumnezeule, ce faci Tu în acest context?” am început să vedem niște lucruri destul de interesante pe care altfel probabil că le-am fi ratat. Am început să vedem că Dumnezeu folosea durerea anxietății pentru a ne aduce mai aproape unul de celălalt și mai aproape de El. Soția mea și eu am trebuit să învățăm să comunicăm eficient unul cu celălalt, să ne slujim umil unul pe celălalt, și să ne sprijinim unul pe celălalt atunci când unul dintre noi se luptă. De asemenea, ne-am găsit rugându-ne lui Dumnezeu cu mai multă sinceritate și pasiune decât am făcut-o vreodată.

Am început să experimentăm un adevăr foarte real că ceea ce nu ne ucide ne facem mai puternici. Credința noastră a devenit mai puternică, inimile noastre au devenit mai mari, și relația noastră a devenit mai apropriată.

„Prezența anxietății este inevitabilă, dar închisoarea anxietății este opțională.”

Când te simți captiv(ă) într-o închisoare, este foarte ușor să devii atât de concentrat(ă) pe cușca din jurul tău, încât ratezi ce face Dumnezeu înăuntrul tău.

Pavel este cineva care cunoaște foarte bine provocările de a fi încarcerat într-o celulă. Cum, poate te întrebi? Pentru că el chiar a petrecut ani închis în închisoare pentru credința lui în Isus. Ce este atât de puternic despre acel detaliu al poveștii este că îi permite lui Pavel să empatizeze cu noi atunci când ne simțim încarcerați de anxietatea noastră. Și el a simțit-o. El a experimentat-o. El a trăit-o. Și datorită acestui lucru, atunci când îi citim cuvintele, noi nu doar ascultăm pe cineva care are toate răspunsurile, ci pe cineva care empatizează cu adevărat cu noi.

Provocare: Începe să pui întrebarea, „Dumnezeule, ce încerci Tu să faci prin anxietatea mea?”