Făcând față anxietățiiMostră

Cum îți revii după ce viața ta e distrusă?<  

„Anxietatea și frica sunt verișoare dar nu gemene. Frica vede o amenințare. Anxietatea își imaginează una. Frica țipă, Ieși afară! Anxietatea se gândește, Dar dacă? Frica se rezumă la luptă sau fugă. Anxietatea creează condamnare și mâhnire. Frica este pulsul care bate când vezi un șarpe cu clopoței în curtea din fața casei. Anxietatea e vocea care îți spune,Niciodată, pentru restul vieții tale, nu vei merge desculț(ă) prin iarbă. Ar putea fii un șarpe cu clopoței…undeva. - Max Lucado

Ai experimentat asta vreodată? Ceva se întâmplă, ceva foarte rău, și începi să te întrebi cât va dura până când acel lucru se va întâmpla din nou? Sau poate nu acel lucru specific, ci ceva asemănător? 

S-ar putea ca tu să te aștepți ca orice prieten să îți întoarcă spatele ca atunci când cineva în care aveai încredere a făcut asta. Sau poate că, de fiecare dată când cineva încearcă să se aproprie de tine, singurul lucru la care te poți gândi e, dacă va pleca? Pentru că cineva care ar fi trebuit să îți fie alături nu mai este. Anxietatea ta s-ar putea declanșa zilnic în drumul tău spre școală pentru că ai picat acel test și îți pui constant întrebarea, „Dacă îl voi pica pe următorul? Vor fi părinții mei furioși pe mine? Voi fi eu furios pe mine?” 

Cum te redresezi după așa ceva? Când anxietatea ta e născută din ceva real și dureros? Când anxietatea e atât de normală încât începi să simți că e parte din tine? 

În cartea,The Codding of the American Mind, Dr. Jonathan Haidt și Greg Lukianoff subliniază diverse „idei proaste” care au devenit comune în societatea de astăzi și care influențează oamenii în rău. Una dintre acele idei este:Ce nu te ucide te face mai slab. 

Acea idee a condus mulți oameni spre încercarea de a trăi vieți sigure și ușoare. Problema? Viețile sigure și ușoare nu ne fac mai buni și nu ne fac mai puternici. Lucrurile care ți s-au întâmplat pot categoric să te facă mai puternic(ă), mai încrezător(oare), și mai bine echipat(ă) pentru a face față oricărui lucru care va veni în viața ta. 

O a doua „idee proastă” pe care au adresat-o este: Întotdeauna încrede-te în emoțiile tale. Emoțiile tale sunt reale, și emoțiile tale sunt valide, dar emoțiile tale nu sunt întotdeauna adevărate, și emoțiile tale nu sunt tu. 

Acelea sunt idei ilustrate frumos în cartea lui Iov. Acesta este un om a cărui viața a fost cu adevărat distrusă într-un mod teribil. Dar el nu a lăsat vreodată ca ceea ce i s-a întâmplat să îl facă mai slab, și el nu și- lăsat vreodată sentimentele să îl conducă spre comportamente negative. El a ales ca să lase ce i s-a întâmplat să îl stimuleze spre a fi mai bun, și el a ales să se încreadă în Dumnezeu chiar și atunci când emoțiile lui îi strigau să renunțe și să se predea anxietății pe care probabil că o simțea. 

De asemenea, nu te simți prea ciudat din cauza conversațiilor dintre Dumnezeu și Satan din poveste. Punctul lui Iov nu este dacă acea conversație a avut loc literalmente sau nu. Povestea lui Iov este despre lupta cu complexitățile vieții, realitatea vieții și cum ne raportăm noi la Dumnezeu printre toate acestea. 

Provocare:Reflectează și recunoaște. Reflectează la experiențele negative din viața ta. Cum te-au făcut acestea mai puternic(ă)? Recunoaște că emoțiile tale nu sunt tu, și că nu te controlează. Care e un mod prin care poți începe să îți stăpânești emoțiile în loc să te stăpânească ele pe tine?