Fiecare pas o destinațieMostră

Adevărata închinare

Probabil că cele mai neobișnuite expresii din acest psalm sunt „îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploile repezi și îi binecuvintezi răsadul” (Psalmul 65:10, Ntlr). Sentimentul psalmistului este unul de abundență. El vede anul crescând în noua viață dată de primăvară, ca o regină încoronată cu ghirlandele lui Dumnezeu, îmbrăcată în noua creștere proaspătă a câmpurilor și slujită de turmele răspândite pe dealuri și văi. Ascultându-l pe autor psalmodiind despre aceste minuni, nu ar fi neobișnuit să începem să ne dorim să fim și noi acolo. 

Deși acest psalm nu spune nimic în mod direct despre aceasta, timpul în care a fost scris era plin de avertismente cu privire la omul care ar înlocui biserica cu natura și s-ar închina acolo mai degrabă decât în contextul ritualistic al templului sau în biserică. Expresia modernă a acestui impuls este omul care spune că se poate închina lui Dumnezeu mai bine uitându-se la un apus frumos de soare decât rostind niște rugăciuni antice într-o biserică aglomerată. S-ar putea ca el să se închine mai bine, dar șansele sunt că nu se închină lui Dumnezeu, ci mai degrabă soarelui sau, mai probabil, propriului său sentiment față de soare. 

Închinarea creștină este sfințirea timpului și a spațiului. Ceea ce privim, trăim și tratăm cu dezinvoltură în viața cotidiană este concentrat în ceasul închinării creștine, astfel încât să vedem sensul său suprem și etern. Închinarea dă o semnificație sporită timpului și spațiului lumii obișnuite. Nimeni nu ar putea și nici nu ar dori să trăiască în lumea intensă a închinării tot timpul. Dar închinarea dă claritate la tot ceea ce face creștinul.

Creștinul plecând de la ceasul închinării știe că dragostea, speranța, credința, lauda, binecuvântarea și harul produc diferențele fragmentare, în cantități infime, care compun deosebirea eternă în viață. Creștinul la închinare este ca o gimnastă care se înalță în aer pe un trapez. Ea experimentează însemnătatea timpului și spațiului. Când revine în universul ei obișnuit, va fi în sentimentele și acțiunile ei o claritate și acuratețe care nu existau înainte. 

Când s-a întâmplat ca, odată ce s-a încheiat o experiență de închinare, aceasta să schimbe modul în care te-ai relaționat la alții și la Dumnezeu,?

Dacă ți-a plăcut acest devoțional de 5 zile de la Eugene Peterson, nu uita să consulți cartea lui Eugene, Fiecare pas o destinație .