Fiecare pas o destinațieMostră

A fost odată ca niciodată

„A fost odată ca niciodată” este modul în care încep toate poveștile bune. Este de asemenea modul în care creștinii abordează întrebarea: „Contează viața mea?” Într-o poveste fiecare personaj este esențial. Fiecare persoană are semnificație. Așa că spunem: „A fost odată ca niciodată” și continuăm cu credința și îndoiala noastră, cu ascultarea și neascultarea noastră cu închinarea și indiferența noastră. Toate acestea și multe altele fac parte dintr-o poveste—o poveste care înseamnă ceva. 

Nu toate poveștile sunt despre eroi. Nu toate poveștile sunt aventuri epice. Avem povești eroice—cele ale lui Iosif și Moise și David și Pavel. Dar există și povești precum cea a lui Naomi și Rut și Boaz. Aici acțiunea este foarte cotidiană. Dar toată acea acțiune obișnuită—emigrarea, loialitatea lui Rut față de Naomi, bunătatea lui Boaz față de Rut, atenția față de Lege—toate aceste detalii sunt parte dintr-o poveste care este o intrigă secundară în marea poveste de salvare a lui Dumnezeu. Povestea care înseamnă ceva—și în același timp, înseamnă totul. 

Naomi a intrat pe scenă plângându-se. Ea a experimentat pierdere, s-a plâns cu amărăciune de aceasta, a avut nefericirea ei luată în serios de povestitor și formulată într-o plângere împotriva lui Dumnezeu. Aceste versete sunt redactate în așa fel încât ea este prezentată ca și un reclamant înaintea lui Dumnezeu. Acest gen de plângere pusă în formă legală a fost de asemenea exprimată de Ieremia, care s-a angajat în proces și contraproces între Dumnezeu și popor. El a preluat plângerile poporului și le-a constituit într-o acțiune legală împotriva lui Dumnezeu; acuzația era că Dumnezeu nu a reușit să fie drept și corect. 

Deși pare necuviincios, chiar blasfemiator să-i vorbim în acest fel lui Dumnezeu, adevărul este că e complet biblic. Ascultându-ne plângerile unul altuia și formulându-le împotriva lui Dumnezeu, noi ne ajutăm unul pe altul să intrăm în poveste. Nu trebuie să fim întotdeauna de partea lui Dumnezeu, apărându-L. Există momente când poziția noastră biblică este de partea reclamantului. Fiind luată în serios—nu respinsă, nu atenuată, nu spiritualizată—plângerea lui Naomi devine parte din poveste. Goliciunea vieții ei este țesută în intrigă și, în acest proces, devine ocazia de a demonstra providența lui Dumnezeu. 

Eziți să-ți exprimi plângerile împotriva lui Dumnezeu? Cum te-ar putea ghida povestea lui Naomi în a-i vorbi lui Dumnezeu cu mai multă sinceritate?