Plan de citire pentru Postul Paștelui din Sfânta Scriptură Mozaică.Mostră

Sacrificiul în van (Eileen Button) Asemenea multor copii catolici, obișnuiam să renunț la dulciuri în cele patruzeci și ceva de zile din Postul Paștelui. Îmi aduc aminte cum mă furișam la parter în dimineața Paștelui, sperând să fiu întâmpinată de un iepuraș minunat marca Palmer, din ciocolată tare. După ce supraviețuisem sezonului chinuitor de sacrificiu, abia așteptam să ciugulesc din urechile lungi și delicioase ale iepurașului coadă-de-bumbac. Eram uneori dezamăgită când găseam o cruce de ciocolată în coșulețul meu în locul mult doritului iepuraș. Proptită în iarba verde de plastic și înconjurată de jeleuri pastelate stătea o versiune din ciocolată cu lapte a obiectului de tortură a Mântuitorului meu. În locul corpului zdrobit al lui Hristos, crucea purta o floare roz și galbenă din zahăr. Nu puteam să o mănânc. Simțeam că ar fi fost o blasfemie. În timp ce era aproape imposibil să îndur zilele lungi și lipsite de dulciuri ale Postului Paștelui, banalitatea sacrificiului meu mă șoca mereu atunci când mă confruntam cu acea cruce de ciocolată în dimineața de Paște. Chiar și un copil se luptă cu realitatea sacrificiului suprem al lui Hristos. Perioada Postului Paștelui este una confuză pentru mulți. Să ne interzicem nouă înșine anumite desfătări sau obiceiuri - chiar și pentru un timp scurt - pare a fi un gest arhaic inutil în cultura noastră de tipul „Vreau acum”. Postul Paștelui este o creștere târâș-treptată, decisivă care conduce la zgomotul cacofonic al Vinerii Mari și la aria minunată a Duminicii Paștelui. Este o perioadă marcată de deliberare și intenționalitate. Dar adesea ne plasăm împotriva celor mai bune intenții de-ale noastre. Când postim de la mâncare sau tehnologie (sau de la orice altceva care ne captează inimile și amenință să ia locul pe care doar Domnul îl poate umple) putem fi tentați să simțim mândrie sau aroganță cu privire la sacrificiul nostru. Lucrul la care renunțăm strigă în lăuntrul nostru drept o „nevoie” pe care trebuie să o îndeplinim. În loc să se concentreze pe Isus Hristos, atenția noastră poate aluneca ușor către lucrul la care am renunțat de bună voie. Chiar și așa, practica Postului Paștelui poate fi o disciplină valoroasă. Este greu să înțelegeți ceea ce sentimentul nostru continuu de îndreptățire face trupurilor și sufletelor noastre. Cultura noastră se închină la picioarele plăcerii, plecându-se în fața ofertelor sale tentante. Pe măsură ce o "strângem", putem deveni insensibili la nevoile noastre - foamea reală - din viața noastră. Cercetarea Postului Mare ne poate ajuta să ne luptăm cu motivele din spatele consumului nostru perpetuu. Când ne hotărâm să renunțăm la acel lucru care nu reușește să satisfacă cu adevărat, ajungem față în față cu niște întrebări dure. Putem să credem Isus atunci când spune: ”Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu"? Cum putem face loc Salvatorului în viețile noastre îngropate și împovărate? Putem noi înțelege și însuși realitatea Vinerea Mare și să trăim în ironia sa? Postul Paștelui ne provoacă să căutăm răspunsurile sincere ale acestor și altor întrebări care ne cercetează sufletul. Ne invită să sărim de bună voie de pe roata de hamster a consumului și să experimentăm abstinența de la indulgența continuă și fără grijă. Are potențialul de a da sinelui nostru material și frenetic o pauză foarte necesară.Asemenea multor credincioși, mă țin bine de practica Postului Paștelui în fiecare an și continui să renunț la ceva pe care îl consum. Eu prețuiesc perioada abstinenței, căutării și revelației. În fiecare an, învăț câte ceva nou. Poate că am fost - și încă am - ofensat de o cruce ciocolată goală, pentru că semnifică ceea ce este adesea adevărat despre viețile noastre spirituale: ceea ce vedem în exterior ar putea părea frumos, dar putem fi goi tragic. Ocazional, realitatea jertfei lui Isus Hristos și puterea iubirii sale pătrund prin inimile noastre de piatră. Realizarea, ca o stropire de apă înghețată pe fețele noastre obosite, ne face să gâfâim. Părțile goale ale sufletelor noastre pot fi umplute.