Plan de citire pentru Postul Paștelui din Sfânta Scriptură Mozaică.Mostră

Sâmbătă (Steve Thomason) Sâmbătă trebuie să fi fost o zi lungă și neagră. Nu numai că s-au ascuns fiindu-le frică pentru viața lor, ci chiar mai grav, au suferit profund. Isus nu mai era. Ucenicii i-au văzut pe soldați cum L-au dus la execuție cu o zi înainte. Acum era Sâmbătă, învățătorul lor era mort și durerea era profundă, lăsându-i complet goi. Nu pentru asta Îl urmaseră. Isus trebuia să fie Mesia. Trebuia să îi conducă spre victorie asupra dușmanilor. Trebuia să facă din Israel o națiune puternică, așa cum fusese odinioară și să le permită să se desfete în plăcerile victoriei. Durerea, suferința și tristețea nu făceau parte din așteptări. Poate că și tu te-ai simțit precum ucenicii în acea Sâmbătă neagră. Eu am făcut-o. Într-o perioadă de cincisprezece luni din viața mea am avut parte de moartea unui prieten, a doua bunici, a socrului și bisericii pe care o înființasem împreună, precum și o experiență soră cu moartea a unei cumnate și a unei nepoate. Wow! Într-o astfel de situație am fost. Părea că totul în jurul meu murea. Nu asta era ceea ce voiam. Credeam că a-L urma pe Isus însemnă un drum plin de victorii și pace. Tot ce simțeam era durere și disperare. De fapt pierdusem capacitatea de a mai simți ceva. Aș vrea să spun că am tratat această perioadă cu calm și demnitate, dând din cap și zâmbind și citând platitudini despre suveranitatea lui Dumnezeu. Nu am făcut așa. Oscilam între negare amorțită și îndoială iritantă. Mă întrebam dacă sunt potrivit pentru așa ceva. Poate că Dumnezeu mă pedepsea pentru ceva. Poate că am fost înșelat toți acești ani și universul era doar un loc rece și gol. Nu pot să nu mă gândesc la apostoli care au avut sentimente similare în acea Sâmbătă neagră. Părea că a dispărut orice speranță. Simțim în acest fel deoarece uităm un adevăr important. Calea lui Isus este una a durerii, suferinței și întristării. Isus a suferit mult în viață - chiar și înainte de arestul și execuția Lui. Ca și copil, a avut experiența să fie ascuns în Egipt de teama de a nu fi omorât. A avut experiența pierderii lui Iosif, tatăl său vitreg. A plâns la moartea prietenului său Lazăr. A suferit din cauza orbirii cetățenilor din Israel. A agonizat până la sânge în grădina Ghetsimani. A țipat agonizant cuvintele strămoșului său David, în timp ce atârna pe cruce „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Dar Isus ne-a spus că așa avea să se întâmple. În cartea lui Ioan, în ultimele învățături ale lui Isus, el a spus că Dumnezeu va tăia mlădițele care nu folosesc viței (Ioan 15:1-17). Tăierea doare. Să ți se secționeze perioade din viața nu este o experiență plăcută. Nu există nicio plăcere în senzația că niște foarfece îți taie prin carne. Totuși, așa cum știe Marele Grădinar, fără tăiere nu poate exista viață. Aceasta este calea lui Isus - calea dragostei și a harului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne purifică prin durere. Ucenicii au învățat acest lucru și au scris despre el bisericilor. Iacov ne spune să consideram ca o mare bucurie atunci când trecem prin felurite încercări, deoarece astfel vom deveni desăvârșiți și puternici. Petru ne spune că suferința ne purifică inimile așa cum focul purifică aurul. Apoi Pavel, atunci când descrie procesul dureros de a se împotrivi persecuției și de a dărâma zidurile prejudecății, ajunge la punctul culminant al acestui proces printr-un singur cuvânt - Speranță. Sâmbăta se sfârșise. Duminică, ucenicii au avut de înfruntat o realitatea mult mai puternică decât suferința. S-au întâlnit cu speranța. Isus a trecut prin durere și suferință și a ieșit mai mult decât viu pe partea cealaltă. Sâmbete vor veni. Aceasta este un lucru sigur. Vor veni și vor fi dureroase. Pot dura o zi sau pot dura douăzeci de luni. Când vor veni, ține minte acest lucru - fără o Sâmbătă nu ajungem într-o Duminică. Dragostea lui Isus este speranța noastră pentru azi și veșnicie. Vom suferi, dar suferim având o speranță.