Plan de citire pentru Postul Paștelui din Sfânta Scriptură Mozaică.Mostră

Postul cu folos (Clyde Taber) Postul este un cuvânt ciudat pentru urechile noastre. Ne ferim, ezităm și îl respingem. Îl ocolim cu grijă, la fel cum liderii religioși l-au ocolit pe omul bătut din parabola lui Isus. Cu toate acestea, postul era parte din ritmul și fluxul vieții bisericii din vremea lui Cristos. Isus Cristos a confirmat și a practicat practica postului din Vechiul Testament. „Când faceți milostenie” (matei 6:2) „Când vă rugați” (Matei6:5) „când postiți” (Matei 6:16) a învățat despre aceste lucruri pe munte. Isus a asumat că dărnicia, rugăciunea și postul sunt părți naturale a vieții spirituale. Acestea nu sunt opționale, ci o parte a învățăturii de bază în școala lui Cristos. Postul a precedat multe momente principale din istoria omenirii. După ce Moise a postit, a primit tablele legii care au schimbat noțiunea de păcat și noțiunea lumii despre dreptate (Exod 34:28). După ce Isus a postit, paharul noului Legământ a început să curgă (Matei 4:2). După ce liderii bisericii primare au postit, credința în Isus a explodat dincolo de granițele Palestinei (Faptele Apostolilor 13:2). Biserica secolului 20 din Asia a postit și acum are o creștere fără precedent. Tatăl iubește să îi răsplătească pe cei care postesc cu o inimă curată (Matei 6:18). Postul precede scopul și scopul ar trebui să preceadă postul. Atunci când postim, ar trebui să considerăm că punem deoparte acel timp pentru a fi dedicat Domnului. Ne abținem de la mâncare pentru o perioadă, pentru a ne concentra mai bine pe Cristos și împărăția Lui. Postul necesită hotărâre și dedicare. Ne luăm timp pentru a ieși de pe autostrada vieților noastre aglomerate. Postul este cel mai benefic, atunci când este însoțit de căutare, sacrificiu și roadă în Duhul Sfânt în detrimentul trupului. Când mâncăm ne satisfacem trupul. Când postul, ajungem dincolo de trup, pe tărâmul Duhului Sfânt. Roada în post nu este atinsă cu ușurință. Este o practică ce se dezvoltă în timp și prin experiență. Când intrăm într-o perioadă de post, Dumnezeu ne dă har. Pentru un moment, ne aduce aminte moarte și apoi Duhul Sfânt transformă absența mâncării într-o senație de viață, lumină și discernământ. Așa cum Isus Cristos a fost hotărât în călătoria sa spre Ierusalim, să îl urmăm în practicile noastre. Nu „dacă”, ci „când postim”.