Matei 20:1-28
Matei 20:1-28 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis de dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie. A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Şi s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru? Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare. După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei. Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să-i plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun? – Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Pe când urca Iisus la Ierusalim, pe drum, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.” Atunci mama fiilor lui Zebedeu s-a apropiat de Iisus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să ceară ceva de la El. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.” Iisus a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-L beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu hotărăsc Eu, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl Meu.” Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. Iisus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie primul între voi să vă fie slujitor. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
Matei 20:1-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă împărăția cerului se aseamănă cu un om gospodar, care a ieșit devreme dimineața să angajeze lucrători în via lui. Și după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Și a ieșit pe la ora a treia și a văzut pe alții stând în picioare fără lucru în piață. Și le-a spus: Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce este drept. Și s-au dus. A ieșit din nou pe la ora a șasea și pe la ora nouă și a făcut la fel. Și pe la ora a unsprezecea a ieșit și a găsit pe alții stând în picioare fără lucru și le-a spus: De ce stați aici în picioare toată ziua fără lucru? Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el le-a spus: Duceți-vă și voi în vie; și veți primi ce este drept. Și când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administratorului său: Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. Și când au venit angajații de pe la ora a unsprezecea, au primit fiecare câte un dinar. Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar. Și când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, Spunând: Aceștia, ultimii, nu au lucrat decât o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul și arșița zilei. Dar el a răspuns unuia dintre ei și a zis: Prietene, nu îți fac nicio nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar? Ia ce este al tău și pleacă; voiesc să plătesc acestuia ultim, ca și ție. Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun? Astfel că aceia din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă; fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Și Isus, urcând la Ierusalim, a luat pe cei doisprezece discipoli deoparte, pe cale și le-a spus: Iată, urcăm la Ierusalim; și Fiul omului va fi trădat și predat marilor preoți și scribilor și îl vor condamna la moarte, Și îl vor preda neamurilor să îl batjocorească și să îl biciuiască și să îl crucifice; și a treia zi va învia. Atunci a venit la el mama copiilor lui Zebedei, cu fiii ei, închinându-se și dorind ceva anume de la el. Și el i-a spus: Ce voiești? Iar ea i-a spus: Permite ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta ta și altul la stânga, în împărăția ta. Dar Isus răspunzând a zis: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl voi bea eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu? Ei i-au spus: Putem. Iar el le-a spus: Într-adevăr, veți bea paharul meu, și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați; dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu să dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu. Și după ce au auzit cei zece, au fost foarte supărați pe cei doi frați. Dar Isus i-a chemat și a spus: Știți că domnitorii neamurilor exercită domnie asupra lor și cei mari exercită autoritate asupra lor. Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare între voi, să vă fie servitor; Și oricine voiește să devină primul între voi, să vă fie rob; Chiar așa cum Fiul omului nu a venit ca să fie servit ci ca să servească, și ca să își dea viața răscumpărare pentru mulți.
Matei 20:1-28 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi și i-a trimis în via lui. Când a ieșit pe la ceasul al treilea, i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru și le-a spus: «Mergeți și voi la vie, și vă voi da plata cuvenită!» Și ei s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alții care stăteau și le-a zis: «De ce stați aici toată ziua fără lucru?» Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» El le-a zis: «Mergeți și voi în via mea, [și veți primi plata cuvenită]!» Când a venit seara, stăpânul viei i-a zis ispravnicului său: «Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata, începând cu cei de pe urmă până la cei dintâi!» Au venit cei din ceasul al unsprezecelea și au primit câte un dinar. Când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un dinar. După ce și-au primit plata, cârteau împotriva gospodarului, zicând: «Aceștia din urmă au lucrat un singur ceas, și i-ai plătit la fel ca pe noi, care am îndurat povara și arșița zilei!» El i-a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptățesc. Nu te-ai înțeles cu mine cu un dinar? Ia-ți-l și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot oare să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?» Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; [pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși].” Pe drum, pe când urca la Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.” Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei?” Ea a zis: „Poruncește ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta!” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl voi bea Eu [sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu]?” „Putem”, I-au zis ei. Atunci El le-a răspuns: „Da, veți bea paharul Meu [și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu], dar cine stă la dreapta și la stânga Mea nu Eu pot hotărî, ci acest lucru este pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.” Auzind aceasta, ceilalți zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Isus i-a chemat la Sine și le-a zis: „Știți că domnitorii popoarelor domnesc peste ele și mai-marii lor stăpânesc asupra lor. Dar între voi să nu fie așa. Cine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul vostru. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
Matei 20:1-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. «Duceți-vă și voi în via mea», le-a zis el, «și vă voi da ce va fi cu dreptul!» Și s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: «De ce stați aici toată ziua fără lucru?» Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceți-vă și voi în via mea», le-a zis el, «și veți primi ce va fi cu dreptul!» Seara stăpânul viei i-a zis ispravnicului său: «Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi!» Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat fiecare câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului și ziceau: «Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei!» Drept răspuns, el i-a zis unuia dintre ei: «Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate! Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă! Eu vreau să-i plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?» Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.” Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca în Împărăția Ta acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta!” Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi frați. Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa! Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
Matei 20:1-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a plecat dimineața devreme ca să își tocmească muncitori la muncă în via lui. A stabilit prin negociere cu muncitorii ca plata pentru o zi de muncă să fie de un dinar. Apoi i-a trimis la vie. S-a dus în a treia oră de lucru a zilei și a găsit în piață alte persoane stând fără ofertă de lucru. El le-a zis: «Duceți-vă și voi să lucrați la via mea și vă voi oferi o plată echitabilă.» Și s-au dus. El a plecat din nou în piață în a șasea oră de muncă a zilei și a procedat la fel cu cei pe care i-a găsit acolo. Când a revenit în a unsprezecea oră de muncă a zilei, a găsit alți oameni stând în piață și le-a zis: «De ce stați aici toată ziua fără să lucrați ceva?» Ei i-au răspuns: «Pentru că nu am avut nicio ofertă de lucru.» El le-a zis: «Duceți-vă și voi la via mea și veți fi retribuiți cu suma pe care o voi considera corespunzătoare muncii voastre.» Seara, stăpânul viei a zis administratorului lui: «Cheamă muncitorii și dă-le banii începând de la ultimii și terminând cu primii.» Cei care veniseră în a unsprezecea oră de lucru, au fost chemați; și fiecare a primit câte un dinar. Când au venit primii, considerau că vor primi mai mult. Dar au primit și ei tot câte un dinar fiecare. După ce au primit banii, comentau critic împotriva stăpânului, zicând: «Aceștia care au venit ultimii, nu au lucrat decât o oră; și (totuși) au fost retribuiți la fel ca noi care am suportat greul muncii și canicula unei zile întregi!…» Răspunzând (criticilor lor), el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ție nu îți fac nicio nedreptate; oare nu am negociat noi plata la valoarea de un dinar? Ia ce îți revine și pleacă! Eu vreau să plătesc și acestuia, care a venit ultimul, la fel ca ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?» Astfel se va întâmpla că ultimii vor ajunge primii, iar primii vor fi ultimii [pentru că sunt chemați mulți, dar sunt aleși puțini].” În timp ce mergea Isus spre Ierusalim, i-a luat separat pe cei doisprezece (discipoli) și le-a zis: „Să știți că din moment ce vom ajunge la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat conducerii religioase formate din preoți și din scribi. Ei Îl vor condamna la moarte și Îl vor preda mai departe națiunilor păgâne ca să Îl defăimeze, să Îl bată și să Îl execute prin crucificare; dar a treia zi va învia.” Atunci au venit la Isus cei doi fii care aveau ca tată pe Zebedei, împreună cu mama lor. Ea I s-a închinat, vrând să Îi adreseze o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei?” Iar ea a răspuns: „Să dai ordin ca în Regatul Tău, acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta, iar celălalt la stânga Ta.” Răspunzând, Isus a zis: „Nu știți ce cereți! Oare puteți «să beți paharul pe care îl voi bea» Eu și să suportați «botezul» care-Mi va fi administrat?” Ei I-au zis: „Da, putem!” Iar El le-a zis: „Este adevărat că «veți bea paharul» Meu și că veți accepta «botezul» care-Mi va fi administrat; dar nu pot decide Eu cine să stea la dreapta și la stânga Mea; ci aceste locuri sunt rezervate pentru aceia cărora li le-a pregătit Tatăl Meu.” Ceilalți zece (discipoli), când au auzit acest lucru, s-au mâniat pe cei doi frați. Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că liderii celorlalte națiuni ale lumii își exercită funcția în baza ordinelor date de șefii lor în mod dictatorial. În relațiile dintre voi să nu fie așa. Ci oricine vrea să fie mare între voi, să vă fie slujitor; și oricine aspiră să fie primul între voi, să vă fie sclav. Nici Fiul Omului nu a venit pentru a pretinde slujire; ci pentru ca El să-i slujească pe alții și ca să Își ofere viața ca preț pentru răscumpărarea multor oameni.”
Matei 20:1-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Împărăție cerului E-asemeni gospodarului, Care, în grabă, a ieșit, De dimineață, de-a tocmit Oameni, la lucru, ca să vie Și să lucreze-n a sa vie. Cu câte-un leu s-a învoit, Cu lucrătorii. A ieșit Și pe la trei, de s-a uitat Prin târg. Atunci, a observat Alți lucrători, degeaba stând. În vie i-a trimis, iar când Ieși la șase și la nouă – Găsind pe alții – le-a zis: „Vouă Vă dau de lucru-n via mea.” A mai ieșit, de-asemenea, La unsprezece. S-a plimbat, Și lucrători, a mai aflat; „Voi nu lucrați?” – el le-a vorbit. „Nu. Nimenea nu ne-a tocmit.” „Mergeți la vie și lucrați, Căci plată o să căpătați.” Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.” Cei de la ora unsprezece, Și-au luat plata și, să plece La casa lor, s-au pregătit. Când celor dintâi le-a venit Rândul – deși ei au sperat Să ia mai mulți bani, li s-a dat Leul cu care s-au tocmit. După ce, banii, i-au primit, Au început ca să cârtească: „Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!” „Nu te-ai tocmit tu, cu un leu?”– Stăpânul, unuia, i-a zis. „Ți-am dăruit leul promis, Deci, nu-ți fac nedreptate, ție. Ia-ți plata și, din a mea vie, Să pleci acum! Ce-ai tu, de vreau, Celor din urmă, să le dau La fel cum ție ți-am plătit? Sau, oare, nu-mi e-ngăduit Să fac ce vreau, cu ce-i al meu? Ori nu cumva, pentru că eu Sunt bun, ești tu, acuma, rău, Căci bolnav este ochiul tău?” Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.” Iisus, cu ucenicii Lui, Spre a Ierusalimului Cetate, se-ndrepta zorit. Pe drum – unde a poposit – Pe ucenici, El i-a luat, Deoparte, și i-a înștiințat: „Iată că în curând sosim, Cu toții, la Ierusalim. Acolo, Fiul omului, Smuls o să fie, dintre-ai Lui, Și dat în mâini la cărturari Și-apoi la preoții cei mari. La moarte, fi-va condamnat, De-aceștia, și va fi lăsat În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.” Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei. El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?” „Poruncă dă, să poată sta, La dreapta și la stânga Ta, Feciorii mei, când o să vie, Aici, a Ta Împărăție.” Iisus a zis: „Ce Îmi cereți, Nu știți. Puteți oare să beți Paharul ce am să-l beau Eu, Și să primiți botezul Meu, Cu care fi-voi botezat?” „Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.” Cei zece, care-au ascultat, Pe cei doi frați, s-au mâniat. Atuncea, i-a chemat Iisus, La El să vină, și le-a spus: „Ai Neamurilor domnitori, Mai marii lor stăpânitori, Peste acestea stăpânesc Și cu puterea poruncesc. La voi, nu vreau așa să fie. Cel mare trebuie să știe, Că el vă este, tuturor, Umilul vostru slujitor. Oricare dintre voi va vrea Să fie-ntâiul, va putea – Fiindcă îi va fi ușor – De va fi robul tuturor. Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”
Matei 20:1-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului casei care a ieșit dis‑de‑dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinár pe zi, i-a trimis în via lui. Ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață și le-a spus: «Mergeți și voi în vie și ceea ce este drept vă voi da!». Iar ei au plecat. Din nou a ieșit pe la ceasul al șaselea și la al nouălea și a făcut la fel. Apoi a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: «De ce stați aici toată ziua degeaba?». I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeți și voi în vie!». Când s-a lăsat seara, stăpânul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi!». Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinár. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinár. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i‑ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița». Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne‑am înțeles cu un dinár? Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. Nu-mi este permis oare să fac ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”. Urcând Isus spre Ierusalím, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli și le-a spus pe drum: „Iată, noi urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâinile] arhiereilor și ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, îl vor da pe [mâinile] păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit, dar a treia zi va învia!”. Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedéu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. El i-a zis: „Ce vrei?”. I-a spus: „Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și unul la stânga ta, în împărăția ta!”. Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care am să-l beau eu?”. I-au spus: „Putem”. El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit de Tatăl meu”. Când au auzit ceilalți zece, au fost cuprinși de indignare față de cei doi frați. Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Știți că cei care conduc neamurile le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”.
Matei 20:1-28 Noua Traducere Românească (NTR)
‒ Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis-de-dimineață să-și angajeze lucrători la vie. Și, după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar pe zi, i-a trimis în via lui. Pe la ceasul al treilea a ieșit și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. El le-a zis acestora: „Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“. Și ei s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alții stând în piață și i-a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“. Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!“. Atunci el le-a zis: „Duceți-vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept“. Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi“. Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar. Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare. După ce i-au primit, și-au arătat nemulțumirea înaintea stăpânului casei, spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“. Stăpânul, răspunzându-i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te-ai înțeles tu cu mine pentru un denar? Ia ce-ți aparține și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție! Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține? Sau ochiul tău este rău fiindcă eu sunt bun?“. Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis pe drum: „Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va învia“. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat și a cerut ceva de la El. Isus a întrebat-o: ‒ Ce dorești? Ea I-a zis: ‒ Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta. Isus, răspunzând, a zis: ‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu? Ei I-au zis: ‒ Putem! Isus le-a zis: ‒ Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu. Ceilalți zece, când au auzit, s-au indignat din cauza celor doi frați. Atunci Isus i-a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul vostru, tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.
Matei 20:1-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veți primi ce va fi cu dreptul.’ Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’ Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.” Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta.” Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi frați. Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”