Galateni 3:8-17
Galateni 3:8-17 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească . Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn , pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă. Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstarului său. Nu zice: şi vlăstarelor , ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău , care este Hristos. Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată.
Galateni 3:8-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și scriptura, prevăzând că Dumnezeu îi va declara drepți prin credință pe păgâni, i-a predicat mai înainte lui Avraam evanghelia, spunând: În tine toate națiunile vor fi binecuvântate. Astfel, cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. Deoarece toți câți sunt din faptele legii, sunt sub blestem, fiindcă este scris: Blestemat este oricine care nu rămâne neclintit în toate câte sunt scrise în cartea legii pentru a le face. Și că nimeni nu este declarat drept prin lege, înaintea lui Dumnezeu este clar, pentru că: Cel drept va trăi prin credință. Dar legea nu este din credință, ci: Omul care le face, va trăi prin ele. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi; fiindcă este scris: Blestemat este oricine atârnă pe lemn, Ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri prin Isus Cristos, ca să primim promisiunea Duhului prin credință. Fraților, vorbesc ca un om; deși este doar legământul unui om, totuși dacă este confirmat, nimeni nu îl desființează nici nu mai adaugă la el. Iar promisiunile au fost făcute lui Avraam și seminței lui. El nu spune: Și semințelor, ca despre multe, ci ca despre una: Și seminței tale, care este Cristos. Și spun aceasta că, legământul cel dinainte confirmat de Dumnezeu în Cristos, legea, care a venit patru sute treizeci de ani mai târziu, nu îl poate anula ca să facă promisiunea fără efect.
Galateni 3:8-17 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Scriptura, fiindcă a prevăzut că Dumnezeu îndreptățește neamurile prin credință, i-a dat mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine . Prin urmare, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Dar toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le împlinească . Și că nimeni nu e îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este limpede: Cel drept prin credință va trăi. Însă Legea nu se bizuie pe credință; dimpotrivă: Cine va împlini aceste lucruri va trăi prin ele . Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn – pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus și astfel să primim prin credință Duhul făgăduit. Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament, fie el și omenesc, odată întărit, nu mai poate fi anulat sau modificat. Or, făgăduințele i-au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu zice: „și semințelor”, ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale , adică Hristos. Iată ce vreau să zic: testamentul pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat de Legea dată după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită.
Galateni 3:8-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite neamurile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Așa că cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa încât, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. Acum, făgăduințele i-au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat, așa încât făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.
Galateni 3:8-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Anticipând faptul că Dumnezeu urma să considere corecte (și acceptabile) prin credința lor (și) pe celelalte națiuni ale lumii, Scriptura prezintă această Veste Bună pe care El a oferit-o lui Avraam: „Toate națiunile lumii vor fi binecuvântate prin tine!” Astfel, cei care trăiesc bazați pe credință, sunt binecuvântați împreună cu Avraam care a crezut. Toți cei care se bazează pe fapte reprezentând respectarea cerințelor legii (mozaice), sunt sub incidența blestemului. Și se întâmplă așa, pentru că este scris: „Oricine nu manifestă ascultare față de toate prevederile legii (mozaice), este blestemat”. Acum, având în vedere faptul că „cel corect va trăi prin credință”, este evident că respectând cerințele legii (mozaice), nimeni nu este considerat corect (și acceptabil) în raportul lui cu Dumnezeu. De fapt, legea (mozaică) nu conține principiul credinței; ci ea spune că „acela care face aceste lucruri, va trăi prin ele.” În Scriptură (mai) este scris: „Oricine va fi spânzurat pe lemn, este un om blestemat.” Cristos ne-a răscumpărat de sub incidența blestemului legii (mozaice), acceptând ca în locul nostru să fie El sub efectul blestemului. A făcut acest lucru pentru ca de binecuvântarea oferită lui Avraam să beneficieze națiunile prin El; și astfel, prin credință, noi să primim Spiritul promis. Fraților, vă ofer acum o ilustrație luată din viața noastră cotidiană: nimeni nu poate anula un testament și nici nu îi poate adăuga ceva după ce el a fost autentificat. Acum, noi știm că promisiunile au fost făcute lui Avraam și „seminței” lui. În acest „testament” nu se vorbește despre descendenți – ca și cum s-ar fi referit la mai mulți urmași – ci despre un singur descendent. Iar acest Descendent este Cristos! Vreau să spun că legea (mozaică) promulgată cu patru sute treizeci de ani mai târziu față de apariția acestui testament făcut de Dumnezeu, nu îi poate desființa valabilitatea. În consecință, a fost imposibil să îi anuleze promisiunea.
Galateni 3:8-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Scriptura, de asemenea, Mai dinainte ne spunea Că Dumnezeu are să poată, Pe Neamuri, ca să le socoată – Tot prin credința arătată – Neprihănite și-astfel, iată Că lui Avram, putea să-i spună, Atunci, această veste bună: „Să știi că neamurile-aflate În lume, binecuvântate Vor fi în tine, ne-ncetat, Căci tu credință-ai arătat.” Deci, astfel, cei ce dovedesc Căci, tot mereu, se bizuiesc Doar pe credință – să aflați – Că fi-vor binecuvântați, Întotdeauna, ne-ndoios, Ca și Avram cel credincios. Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!” De-asemeni, e adevărat – Iar în Scriptură-i arătat – Că nimeni nu e socotit, De Dumnezeu, neprihănit, Prin Lege, și s-au scris, apoi, Aceste rânduri, pentru noi: „Neprihănitul viețuiește, Doar prin credința ce-o vădește.” Dar Legea – cum aveți știință – Nu se bazează pe credință, Pentru că ea așa vorbește: „Acela care împlinește Aceste lucruri, ale mele, Acela va trăi prin ele.” Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.” Totul, așa s-a împlinit, Încât, ceea ce s-a vestit – De binecuvântarea care Părintele Avram o are – Să se reverse, prin Iisus, Și peste Neamuri – cum s-a spus – Și-astfel, să vină, peste noi, Duhul Cel Sfânt, promis, apoi.” „Acum (vorbesc în felul lor, Adică al oamenilor) Voiesc să știe fiecare, Precum că dacă un om are, Un testament – și întărit Este acesta, dovedit – Să-l desființeze, nimenea, Din cei rămași, nu va putea, Și nici nu va putea – la fel – S-adauge, ceva, la el. Făgăduințele știute, Au fost, „pentru Avram, făcute, Și pentru cei cari au să vie, Urmând, sămânța lui, să fie.” Nu zice „și semințelor” (Ca și cum, astfel, fraților, Ar fi fost vorba de mai multe); Cei care vor să mă asculte, Să înțeleagă căci de una – Doar de-o „sămânță” – zice-ntr-una, Și-aceasta este, ne-ndoios, Chiar Domnul nost’, Iisus Hristos. Iată ce vreau ca să zic eu: Când întărit-a Dumnezeu, Un testament, nu va putea, Să-l desființeze, nimenea. Nu poate fi dar, nimicit Ceea ce ne-a făgăduit, De Legea cari apare deci, La patrusute și treizeci De ani, de la promisiune.
Galateni 3:8-17 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios. Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”. Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință. Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință. Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos. De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.
Galateni 3:8-17 Noua Traducere Românească (NTR)
Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți națiunile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Prin tine vor fi binecuvântate toate națiunile!“. Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci cei ce se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă“. Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“, iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le împlinește va trăi prin ele“. Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“ – pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neevrei, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului. Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu-l anulează sau adaugă ceva la el. Acum, promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și descendentului său. Scriptura nu spune „și descendenților“, ca și cum ar fi mai mulți, ci ca și cum ar fi unul: „și Descendentului tău“, Care este Cristos. Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu și, astfel, să anuleze promisiunea.
Galateni 3:8-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Așa că cei ce se bizuiesc pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.