Faptele Apostolilor 21:1-16 - Compare All Versions

Împărtășește

După ce ne-am desprins din braţele lor, am navigat drept spre Cos, a doua zi am fost în Rodos, iar de acolo am ajuns la Patara. Aici am găsit o corabie spre Fenicia şi, îmbarcându-ne, am plecat mai departe. Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura. Găsindu-i pe ucenici, am rămas cu ei şapte zile. Ei îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. Însă când s-au împlinit zilele, am ieşit să ne continuăm călătoria. Ne-au condus cu toţii, cu nevestele şi cu copiii, până afară din cetate, şi am îngenuncheat pe ţărm să ne rugăm. Ne-am îmbrăţişat, apoi, unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor. Am călătorit pe mare din Tir până în Ptolemaida, unde am coborât şi i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el. Filip avea patru fete fecioare care profeţeau. Pentru că am rămas acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc pe nume Agab, care a intrat la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile cu el, i-a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa va fi legat bărbatul al cărui brâu este brâul acesta de către iudeii din Ierusalim care-l vor da în mâinile neamurilor!” Când am auzit acestea, am început să-l rugăm şi noi şi localnicii să nu urce la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce-mi faceţi de plângeţi şi îmi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata, pentru Numele Domnului Iisus, nu doar să fiu legat, dar chiar să mor în Ierusalim!” Dacă am văzut că nu poate fi convins, ne-am liniştit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acestea, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim. Au venit împreună cu noi şi nişte ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un anume Mnason din Cipru, un ucenic vechi, unde am fost găzduiţi.

Și s-a întâmplat că, după ce ne-am smuls dintre ei și am ridicat ancora, am venit drept la Coos și ziua următoare la Rodos și de acolo la Patara; Și, găsind o corabie care naviga spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am ridicat ancora. Și după ce am zărit Ciprul și l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria și am ancorat la Tir; fiindcă acolo corabia trebuia să descarce încărcătura. Și găsind discipoli, am rămas acolo șapte zile; aceștia i-au spus lui Pavel prin Duhul, să nu urce la Ierusalim. Și când am împlinit acele zile, am plecat și ne-am reluat călătoria; și toți ne-au condus pe drum, cu soții și copii, până afară din cetate; și, îngenunchind pe țărm, ne-am rugat. Și după ce ne-am îmbrățișat unii pe alții, am intrat în corabie; iar ei s-au întors la ale lor. Iar după ce am terminat noi călătoria pe mare, de la Tir am ajuns la Ptolemaida și am salutat frații și am rămas cu ei o zi. Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat și am ajuns la Cezareea; și am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei șapte; și am rămas cu el. Și acesta avea patru fiice fecioare, care profețeau. Iar rămânând noi acolo multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab. Și după ce a venit la noi și a luat brâul lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele, a spus: Astfel spune Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este acesta, și îl vor preda în mâinile neamurilor. Și când am auzit acestea, deopotrivă noi și cei de acolo, l-am implorat să nu urce la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: Ce înseamnă aceasta că plângeți și îmi frângeți inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să și mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. Și, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Să se facă voia Domnului. Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele și am urcat la Ierusalim. Și au mers cu noi și unii dintre discipolii din Cezareea și au adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu care să găzduim.

După ce ne-am smuls din brațele lor, ne-am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi – la Rodos, iar de acolo – la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne-am urcat în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând-o în partea stângă, ne-am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. I-am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, dar, când ni s-au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne-au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne-am rugat, apoi ne-am luat rămas-bun; noi am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor. După ce ne-am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I-am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, unul din cei șapte, și am rămas la el. El avea patru fete fecioare, care profețeau. Eram de mai multe zile acolo, când s-a coborât din Iudeea un profet numit Agab. A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.»” Când am auzit aceste cuvinte, atât noi, cât și cei din partea locului l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și-mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n-am mai stăruit, ci am zis: „Facă-se voia Domnului!” După acele zile, ne-am pregătit și am urcat la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea ne-au însoțit și ne-au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.

După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo i-am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții, și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde le-am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. El avea patru fete fecioare care proroceau. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.»” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

După ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe mare și am călătorit până la Cos. A doua zi am ajuns la Rodos; iar următoarea oprire a fost la Patara. Am urcat apoi într-o corabie care mergea spre Fenicia. Am călătorit astfel și am trecut pe lângă (insula) Cipru. Am ocolit-o prin dreapta și am mers mai departe spre Siria. Corabia a oprit în portul Tir, unde trebuia să fie descărcată. Acolo am găsit discipoli la care am rămas șapte zile. Pentru că Spiritul Sfânt le revelase ce urmează să i se întâmple lui Pavel la Ierusalim, ei îl rugau să nu meargă acolo. Dar când a expirat timpul, am plecat continuându-ne drumul. Ei ne-au condus împreună cu soțiile și cu copiii lor până la ieșirea din oraș. Acolo am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Ne-am salutat unii pe alții și apoi am urcat în corabie, iar ei au plecat acasă. După ce am ajuns la Tir, am plecat spre Ptolemaida, unde am vizitat frații; și am rămas la ei o zi. Apoi am plecat; și după încă o zi, am ajuns la Cezareea. Acolo ne-am dus la locuința „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiți. El era unul dintre cei șapte bărbați desemnați (la început) ca diaconi. Avea patru fiice necăsătorite care profețeau. Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp a venit din Iudeea un profet care se numea Agab. El a intrat în casa unde eram; și după ce a luat centura lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile. Apoi a zis: „Spiritul Sfânt spune: «Așa vor lega iudeii din Ierusalim pe proprietarul acestei centuri. Apoi îl vor preda celor care nu sunt evrei.»” După ce am auzit acest mesaj, atât noi cât și ceilalți care erau acolo, l-am rugat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Sunt foarte afectat văzându-vă cum plângeți. Dar nu vă înțeleg motivul. Să știți că eu sunt pregătit nu numai să fiu legat la Ierusalim, ci și să mor pentru numele Stăpânului Isus!” Constatând că nu îl putem convinge, am renunțat și am zis: „Să se întâmple ce va dori Stăpânul Isus!” După acele zile, am făcut pregătirile și am plecat spre Ierusalim. Ne-au însoțit câțiva discipoli din Cezareea care îl cunoșteau pe Mnason – cel care urma să ne găzduiască. El era unul dintre primii discipoli din Cipru.

Smulgându-ne din brațul lor, Plecat-am, pe a apelor Cărare, ajungând la Cos, Și-a doua zi pân’ la Rodos Și la Patara. În sfârșit, Altă corabie-am găsit – Corabie care pornea La drum, către Fenicia. Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat. În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici, Găsitu-i-am pe ucenici, Și șapte zile-am stat la ei. Lui Pavel, ucenici-acei, Prin Duh, i-au spus să nu suim, Cumva, către Ierusalim. Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit. Apoi, rămas bun, ne luarăm Și, pe corabie, urcarăm. Călătoriile pe mare Se terminară, după care, Din Tir, la drum, din nou plecarăm Și-n Ptolemaida intrarăm. Aici, de bine, am urat La frați, și-o zi, la ei, am stat. A doua zi, iar am pornit Și la Cezaria-am sosit, Unde, popas, noi am făcut La Filip – cel ce-i cunoscut Ca și evanghelist și care, Printre cei șapte, e – ca stare. Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea. Ședeam, de-un timp, în casa ‘ceea, Când coborât-a, din Iudeea, Un om – proroc – ce s-a numit Agab. Acesta a venit, La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.” Când lucru-acesta îl aflarăm, Noi toți, pe Pavel, îl rugarăm Să nu meargă-n Ierusalim. El așteptat-a să sfârșim, Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați, De ce plângeți și mă-ntristați, Rupându-mi inima? Să mor, Sunt pregătit eu, fraților, Nu doar să fiu legat, cum știm Că fi-voi, la Ierusalim. Să mor, sunt gata, cum v-am spus, Pentru al Domnului Iisus Sfânt Nume.” Dacă am văzut Cum că nimic nu-i de făcut, Am zis, lăsând pe placul lui: „Facă-se voia Domnului!” Ne-am pregătit a merge-apoi, Către Ierusalim. Cu noi, Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.

După ce am ridicat ancora și ne-am îmbarcat, am mers de-a dreptul la Cos, a doua zi la Ródos și de acolo la Patára. Găsind o corabie care se îndrepta spre Fenícia, ne-am urcat și am ridicat ancora. Zărind apoi Cíprul, l-am lăsat la stânga și am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-și lase încărcătura. Găsindu-i pe discipoli, am rămas la ei șapte zile. Aceștia, inspirați de Duhul, îi spuneau lui Paul să nu urce la Ierusalím. Când s-au împlinit zilele, am ieșit și am plecat, iar ei toți, cu femeile și copiii, ne-au petrecut până în afara cetății. Îngenunchind pe țărm, ne-am rugat. Apoi ne-am luat rămas bun unii de la alții, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce am terminat călătoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemáis. I-am salutat pe frați și am rămas o zi la ei. A doua zi, am ieșit și am venit la Cezaréea. Am intrat în casa lui Fílip evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. El avea patru fiice fecioare care profețeau. După ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudéea un profet cu numele de Ágabos. Intrând la noi și luând cingătoarea lui Paul, s-a legat la picioare și la mâini și a zis: „Așa spune Duhul Sfânt: așa îl vor lega iudeii la Ierusalím pe bărbatul căruia îi aparține cingătoarea aceasta și îl vor da pe mâinile păgânilor”. Când am auzit acestea noi și cei care erau acolo, l-am rugat să nu urce la Ierusalím. Atunci Paul a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți de-mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalím pentru numele Domnului Isus”. Nereușind să-l convingem, ne-am liniștit, zicând: „Să se împlinească voința Domnului!”. Iar după aceste zile, ne-am pregătit și am urcat la Ierusalím. Au venit cu noi și unii dintre discipolii de la Cezaréea, care ne-au dus să locuim ca oaspeți la un oarecare Mnáson din Cípru, un discipol vechi.

După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne direct spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat. La orizont ne-a apărut insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne-am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia. I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel, după ce auziseră avertismentele Duhului, să nu se îmbarce spre Ierusalim. Când zilele petrecute cu ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți bărbații, împreună cu soțiile și copiii, ne-au însoțit până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne-am pus în genunchi și ne-am rugat. Apoi, ne-am luat rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor. Din Tyr am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi. În ziua următoare, am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. Acesta avea patru fete fecioare care profețeau. Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, a plecat din Iudeea și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și, legându-și picioarele și mâinile, a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care le spune Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor da în mâinile neevreilor!»“. Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se ducă în Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „De ce plângeți așa și-mi frângeți inima? Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus“. Pentru că nu se lăsa convins, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“. După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am dus în Ierusalim. Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.

După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. El avea patru fete fecioare, care proroceau. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.