Romani 4:1-12

Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup? Dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca dreptate. Celui ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care-l îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește ca dreptate. Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte: Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite! Ferice de omul căruia nu-i pune Domnul la socoteală păcatul! Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i s-a socotit ca dreptate. Dar cum i-a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. Apoi a primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.