Proverbe 27
27
Vanitatea și invidia; prietenii și vecinii
1Nu te lăuda#27,1 Intenția proverbului este de a preveni încrederea excesivă în viitor, din moment ce omul nu poate dispune nici măcar de ziua de azi (cf. Lc 12,19-20; Iac 4,13-14). cu ziua de mâine,
căci nu știi ce generează ziua!
2Să te laude străinul, nu gura ta,
veneticul, nu buzele tale!#27,2 Literaturile greacă și latină afirmau că fiecare dintre oameni poartă defectele proprii într-un sac pus pe spate, fiind împiedicat să le vadă imediat. Sfântul Paul, deși avea conștiința curată, evita să se judece și să se justifice pe el însuși și lăsa acest lucru în seama lui Dumnezeu (2Cor 10,12-13).
3Piatra este grea și nisipul e împovărător, dar indignarea celui nesimțit
este mai grea decât amândouă.
4Furia este crudă și mânia este de nepotolit; dar cine poate sta în fața geloziei?
5Mai bine o mustrare deschisă
decât o iubire ascunsă.
6Sincere sunt rănile celui care iubește
și abundente, sărutările celui care urăște#27,6 Comparația de aici este realizată între corecția dureroasă a unui prieten și lingușirea din partea dușmanului (cf. Prov 26,28): prima este sinceră, cealaltă este falsă..
7Sufletul celui sătul calcă în picioare mierea, dar pentru sufletul celui înfometat,
tot ce este amar este dulce.
8Ca pasărea plecată de la cuibul ei,
așa este omul plecat de la locul său#27,8 În spatele acestui proverb se află experiența lui Iacob la unchiul său Laban (cf. Gen 28,5.21) sau situația levitului departe de templu (cf. Ps 84,2-3) sau cea a deportaților de pe malurile râurilor din Babilon (cf. Ps 137,5-6)..
9Untdelemnul și tămâia înveselesc inima, dar sfatul din suflet este dulceața prietenului#27,9 Versetul este dificil, mai ales în a doua sa parte. Probabil trebuie înțeles în sensul că prezența unui prieten oferă mai multă mângâiere decât și-o poate oferi fiecare, în special atunci când este vorba de a lua o decizie sau când apare o situație dificilă (cf. 1Sam 19,1-7; 20)..
10Nu-i părăsi pe prietenul tău
și pe prietenul tatălui tău
și nu intra în casa fratelui tău
în ziua nenorocirii tale!
Mai bun este un vecin aproape
decât un frate departe.
11Fii înțelept, fiule, și înveselește-mi inima și voi putea întoarce cuvântul
celui care mă face de ocară!
12Cel isteț vede răul și se ascunde,
dar cei nepricepuți trec [pe aproape]
și sunt pedepsiți.
13Ia-i haina, căci este garanție pentru străin, și ține-o drept gaj pentru venetică!
14Cel care-și binecuvântează aproapele
cu glas puternic de dimineață#27,14 Trebuie înțeles în sens temporal, dar și ca expresie a nerăbdării în interes propriu (cf. Ier 7,13). Proverbul avertizează împotriva lingușelii exprimată zgomotos.,
când se trezește, i se socotește ca blestem.
15Picătura care cade încontinuu
într-o zi ploioasă
și femeia discordiilor se aseamănă#27,15 LXX are: „În zi de iarnă, picăturile din streșini îl scot pe om afară din casă, și la fel îl scoate și femeia arțăgoasă din propria lui casă”..
16Cine o ascunde ascunde vântul
și se numește untdelemnul dreptei sale#27,16 Textul este obscur, fără posibilitatea de a-l clarifica, întrucât textul grec este diferit. Probabil sensul se poate reda prin faptul că nu se poate aduna untdelemnul cu mâna, la fel ca orice alt lichid. LXX are: „Vântul de miazănoapte e uscat, dar numele îi spune «cel prielnic»”..
17Fierul cu fier se ascute
și omul ascute fața prietenului său.
18Cel care se îngrijește de un smochin
va mânca roadele lui
și cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.
19După cum fața [se oglindește] în apă,
tot așa inima omului, în om#27,19 Literal, versetul este intraductibil în limba română, dar sensul pare clar. În TM, apare exprimarea: „Este față pentru față apa”, adică reflectă ceea ce i se prezintă. Înțeleptul vrea să spună că inima, dispozițiile unui om, este condiționată de cei în compania cărora se stă..
20După cum locuința și împărăția morților
nu se satură,
tot așa nu se satură ochii omului#27,20 LXX are: „Iadul și pierzania nu se satură niciodată: la fel și ochii oamenilor sunt nesățioși. 20a Spurcăciune pentru Domnul este cel care se uită semeț și neciopliții care nu-și stăpânesc limba”..
21Cum este vasul de topit pentru argint
și cuptorul pentru aur,
așa este omul pentru gura care-l laudă#27,21 LXX are: „Este o încercare pentru argint și o ardere în foc pentru aur – iar omul este încercat prin gura celor care-l laudă. 21a Inima nelegiuitului caută lucruri rele, iar inima cinstită caută cunoașterea”..
22Dacă l-ai pisa pe nebun într-o piuă,
în mijlocul boabelor#27,22 Această expresie lipsește din LXX., cu zdrobitorul, tot nu ai putea îndepărta de la el nebunia lui#27,22 Proverbul prezintă o imagine pitorească pentru a spune că prostia constituie același lucru cu natura celui prost: prostul este personificarea prostiei..
23Cunoaște-ți oile
și pune la inima ta turmele!#27,23 V. 23-27 sunt o sinteză de înțelepciune bucolică. Nu învață arta cu care se cresc animalele, ci îndeamnă la ceea ce este mai important din moment ce bogăția poate să dispară și rodul câmpului este supus secetei de vară. Revine astfel preferința veche palestiniană pentru viața bucolică față de cea agricolă (cf. Gen 4,1-16; 25,27). Acest lucru nu vrea să spună că maeștrii înțelepciunii disprețuiesc cultivarea câmpului (cf. Prov 12,11; 14,4; 24,27; 28,19).
24Căci comoara nu ține veșnic,
nici cununa, din generație în generație.
25Se ia fânul și se vede verdeața
și se adună iarba de pe munți.
26Mieii sunt pentru a te îmbrăca,
iar țapii, ca preț pentru câmp.
27Abundența laptelui de capră
este pentru hrana ta,
pentru hrana casei tale
și pentru viața tinerelor tale. #Iac 4,13-14 #6,34-35 #17,17 #22,3 #20,16; 6,1-5 #19,13 #15,11 #30,15-16 #17,3 #12,10
Selectat acum:
Proverbe 27: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași