Marcu 7
7
Fariseii și obiceiurile din bătrâni
(Mt 15,1-20)
1Niște farisei și unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalím, s-au adunat în jurul lui 2și au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau#7,2 Lit.: „mâncau pâini”. cu mâinile necurate, adică nespălate – 3căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile cu grijă#7,3 Lit.: „dacă nu-și spală mâinile cu un pumn”. Termenul grec „pigmé”, care înseamnă „pumn”, a fost interpretat de unele manuscrise drept: „des sau cu grijă”. În Míșna, sunt recomandate trei feluri de spălări rituale ale mâinilor: 1) clătirea degetelor înainte de o masă obișnuită; 2) spălarea mâinilor până la încheietură înainte de oferirea jertfelor sau la consumarea alimentelor rituale de sărbători; 3) spălarea mâinilor până la cot în templu., ținând astfel tradițiile bătrânilor, 4iar când [se întorc] de la piață, nu mănâncă dacă nu se purifică;#7,4 Evreii erau expuși la impuritate prin contactul cu păgânii din piață; de aceea, la întoarcere, trebuiau să-și scufunde mâinile până la cot în apă curgătoare sau de ploaie. mai sunt și multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor și a [vaselor] de bronz#7,4 Unele manuscrise adaugă: „și a paturilor”.. 5Așadar, fariseii și cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează tradițiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?”. 6El le-a spus: „Bine a profețit Isaía despre voi, ipocriților, după cum este scris:
«Acest popor mă cinstește #7,6 Lit.: „mă venerează”. Câteva manuscrise au: „mă cinstește și mă iubește”.cu buzele,
însă inima lor este departe de mine.
7În zadar mă cinstesc
propunând învățături
care sunt doar porunci
ale oamenilor».
8Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor”. 9Și le-a spus: „Frumos! Voi zădărniciți porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră! 10Căci Moise a spus: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!» și «Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie dat la moarte!». 11Voi însă spuneți: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‹Este corban – adică ofrandă sacră – ceea ce ți se cuvine de la mine› », 12voi nu-l lăsați să mai facă ceva pentru tatăl sau mama [lui]. 13Astfel, suprimați cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră pe care voi v-o transmiteți. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare”.
14Chemând din nou mulțimea, le-a spus: „Ascultați-mă cu toții și înțelegeți! 15Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”. 16#7,16 Cele mai importante și vechi manuscrise nu au acest verset. Unele, de mai mică importanță, au: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”. 17Când a intrat în casă, [plecând] de la mulțime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă, 18iar el le-a spus: „Cum, și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ceea ce intră din afară în om nu poate să-l facă impur? 19Deoarece nu intră în inimă, ci în trup și apoi este eliminat în loc ascuns#7,19 Cf. nota la Mt 15,17.”. Astfel, declara pure toate alimentele. 20Și le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. 21Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. 23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om impur”.
III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN ȚINUTURILE PĂGÂNE
Credința unei femei păgâne
(Mt 15,21-28)
24Apoi, ridicându-se de acolo, a venit în ținutul Tírului și Sidónului#7,24 În unele manuscrise lipsește: „și Sidònului”. și a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu știe; însă nu a putut să [rămână] ascuns, 25căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el și, venind îndată, a căzut la picioarele lui. 26Însă femeia era păgână#7,26 Lit.: „greacă”. Originea femeii este siro- feniciană. Termenul „greacă” este sinonim aici cu „păgână”., de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. 27El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”. 28Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar și cățeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”. 29El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieșit din fiica ta!”. 30Și, plecând acasă, a găsit fata întinsă pe pat și diavolul ieșise din ea.
Vindecarea unui surdomut
31Ieșind din nou din ținutul Tírului, a trecut prin Sidón spre Marea Galiléii, în ținutul#7,31 Lit.: „în mijlocul ținutului”. Decápole. 32I-au adus un surd care vorbea cu greu și l-au rugat să-și pună mâna peste el. 33Luându-l la o parte din mulțime, i-a pus degetele în urechi și, cu salivă#7,33 Lit.: „scuipând”., i-a atins limba. 34Apoi, ridicându-și [ochii] spre cer, a suspinat și a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”. 35Îndată i s-au deschis urechile și i s-a desfăcut legătura limbii și vorbea corect. 36Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea 37și, peste măsură de uluiți, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească”. #Lc 11,38 #Mt 23,25 #Lc 11,39 #Is 29,13 gr. #Ex 20,12 #Dt 5,16 #Mc 10,19 #Ef 6,2 #Ex 21,17 #Lev 20,9 #5,23
Selectat acum:
Marcu 7: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași