Marcu 5
5
Vindecarea unui posedat de diavol din ținutul gherasenilor
(Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)
1Au venit pe țărmul [celălalt] al mării, în ținutul gherasenilor. 2După ce [Isus] a coborât#5,2 Lit.: „ieșind”. din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, 3care își avea locuința în morminte și nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanțuri. 4Pentru că fusese legat de multe ori cu cătușe și lanțuri, dar cătușele au fost sfărâmate și lanțurile, rupte de către el și nimeni nu-l putea îmblânzi. 5În fiecare noapte și zi, prin morminte și-n munți, striga și se lovea cu pietre. 6Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7și a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine#5,7 Lit.: „ce este între mine și tine?”., Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”. 8Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieși din om!”. 9Și l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulți”. 10Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ținut.
11Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care pășteau 12și l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”. 13Și le-a permis. După ce au ieșit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, și s-au înecat în mare. 14Paznicii au alergat și au dat de știre în cetate și în sate#5,14 Lit.: „ogoare”.. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15Apoi au venit la Isus și l-au văzut pe cel posedat de diavol șezând îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiunea; și i-a cuprins frica. 16Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol și despre porci. 17Atunci au început să-l roage să plece din ținuturile lor.
18Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. 19Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi și povestește-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine și cum s-a îndurat el de tine!”. 20El a plecat și a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Și toți se minunau.
Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iaír
(Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)
21După ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul [celălalt], o mare mulțime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23și l-a rugat stăruitor#5,23 Lit.: „mult”., spunând: „Fetița mea e pe moarte#5,23 Lit.: „pe sfârșite”.. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie salvată și să trăiască!”. 24Și a plecat cu el.
O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea. 25Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani 26și care suferise multe de la#5,26 Lit.: „din cauza”. mulți medici și își cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă#5,26 Lit.: „ba mai mult”., ajunsese mult mai rău, 27auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins haina; 28căci își zicea: „De voi atinge chiar și numai hainele lui, voi fi salvată”. 29Îndată, hemoragia ei s-a oprit#5,29 Lit.: „izvorul sângelui a secat”. și a știut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”. 31Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui «Cine m-a atins?»”. 32Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut în fața lui și i-a spus tot adevărul. 34Atunci el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!”.
35Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învățătorul?”. 36Dar Isus, neținând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”. 37Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób și Ioan, fratele lui Iacób. 38Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult. 39Intrând, le-a spus: „De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme”. 40Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toți, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila. 41Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiță, scoală-te!”. 42Fetița s-a ridicat îndată și [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură. 43El le-a poruncit cu insistență ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce. #Mt 9,6 #Mc 8,26 #Lc 5,24; 8,39 #Mt 9,18 #Lc 4,40 #Fap 9,12.17; 28,8 #Lc 6,9
Selectat acum:
Marcu 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași