Efeseni 1
1
I. PROLOG
Adresa
1Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voința lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Éfes#1,1 Câteva manuscrise importante omit: „în Efes”. și care cred în Cristos Isus: 2har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos!
II. PARTEA DOCTRINARĂ
REVELAREA MISTERULUI LUI CRISTOS ÎN BISERICĂ#1,3 Într-o singură frază, Ef 1,3-14 exprimă o laudă care celebrează manifestarea harului lui Dumnezeu. Textul aparține genului literar al binecuvântărilor (cf. 2Cor 1,3; 1Pt 1,3), foarte răspândit în liturgia ebraică. Subiectul verbelor este Dumnezeu; acțiunea lui este ritmată de expresia „în Cristos” („în El”) și este însoțită de formule doxologice (cf. Ef 1,6.12.14). Binecuvântarea lui Dumnezeu este considerată sub aspecte succesive, dar inseparabile: alegerea (v. 4-5), eliberarea (răscumpărarea: v. 6-7), recapitularea (v. 8-10), moștenirea promisă (v. 11-12), darul Duhului (v. 13-14). Aceste teme aparțin vocabularului alianței din Vechiul Testament. Scrisoarea către Efesèni realizează o fuziune remarcabilă între perspectiva biblică a poporului lui Dumnezeu și ideea noii Biserici, trupul lui Cristos.
Imn de mulțumire
3Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești#1,3 Termenul grec „epourànios” nu indică o zonă în spațiu, ci o sublimitate calitativă ce depășește „cerescul” („epí” + „ouranòs”). Expresia, în forma greacă, este specifică Scrisorii către Efesèni (Ef 1,20; 2,6; 3,10; 6,12) și situează, în mod succesiv, în sfera cerească: Cristos, Biserica, credincioșii, dar și „duhurile răului” (Ef 6,12). Aici, expresia îi asociază în mod strâns pe cei aleși triumfului lui Cristos, învingătorul puterilor cerești., în Cristos, 4întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui! În iubire#1,4 Multe traduceri adaugă expresia: „în iubire” la propoziția precedentă, caz în care s-ar indica iubirea umană. Traducerile moderne preferă să lege expresia de v. 5, indicând iubirea divină. 5el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul#1,5 Lit.: „plăcerea”. voinței sale, 6spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleșit#1,6 Verbul folosit aici în greacă este format pe rădăcina substantivului „hàris” (= „har”), intraductibil în limbile moderne. Este folosit, la participiu perfect pasiv, și în Lc 1,28, cu referință la Maria, „cea plină de har”. în [Fiul] său preaiubit. 7În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăția harului său 8care a prisosit în noi în toată înțelepciunea și priceperea. 9El ne-a făcut cunoscut misterul voinței sale după placul#1,9 Lit.: „plăcerea”. lui pe care l-a hotărât de mai înainte în el, 10ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: [și anume] să fie reunite#1,10 Verbul grec „anà” + „kefalào” se întâlnește foarte rar și este format din rădăcina „kephalé”, care înseamnă „cap”, „șef”, și prefixul „anà”, care indică o mișcare de jos în sus. Aici sensul este următorul: capul, Cristos, asigură ordinea și coerența întregului univers, supunând toate puterile ostile (Ef 1,20-21) și realizând unirea între evrei și păgâni în unicul templu locuit de Duhul lui Dumnezeu (2,13-22). toate cele din cer și cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos. În el, 11în care am fost chemați, am fost rânduiți de mai înainte după planul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinței sale, 12ca noi care mai dinainte am sperat în Cristos să fim spre lauda gloriei sale. 13În el, și voi, ascultând cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre în care ați crezut, ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis. 14El este arvuna moștenirii noastre până la răscumpărarea celor pe care i-a dobândit spre lauda gloriei sale.
Elogiul și rugăciunea lui Paul pentru efeséni
15De aceea și eu, auzind de credința voastră în Domnul Isus și de iubirea pe care o aveți față de toți sfinții, 16nu încetez să mulțumesc pentru voi, amintindu-vă#1,16 Lit.: „făcând memorie”. Este surprinzător modul de a se exprima, întrucât destinatarii par necunoscuți (cf. Col 1,4; Fm v. 5), în timp ce Fap 19,1–20,1 amintește de o lungă perioadă în care Apostolul a activat la Efes. Motivul mulțumirii este constituit de credința și iubirea comunității, care sunt o mare binecuvântare a lui Dumnezeu. Ca misionar al evangheliei, are datoria să mulțumească și să se roage pentru ca fiecare om să-și găsească plinătatea în Cristos (cf. Rom 15,16; Col 1,12). Expresia „iubirea pentru toți sfinții” arată amplitudinea și măreția carității creștine în general (cf. Col 1,7), în timp ce „credința în Domnul Isus” este mai complexă. Despre credința „în Domnul Isus” sau „în Cristos Isus” tratează Col 1,4; 1Tim 3,13; 2Tim 3,15, unde aceasta este înțeleasă ca principiu operant; de altfel, Paul se exprimă în mod diferit atunci când Cristos este obiectul credinței (cf. Rom 3,22-26; Gal 2,16.20; 3,22; Ef 3,12; Fil 3,9; Fm v. 5; 1Tes 1,8; Col 2,5). Expresia îl prezintă pe Domnul Isus ca pe acela în care credincioșii trăiesc prin credință. În el își află fundamentul și viața, credința lor și ei înșiși. în rugăciunile mele, 17pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înțelepciunii și al descoperirii, ca să-l cunoașteți pe deplin, 18luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este speranța chemării sale#1,18 „Iluminarea ochilor inimii” este o expresie din liturgia de la Botez (cf. Rom 5,5; 6,17; 2Cor 1,22; 4,6); israeliții îl rugau pe Domnul ca să le dea „ochi luminați” (Ps 13,3; 19,8; 119,18). Apostolul spune „luminându-vă ochii inimii voastre”: ei să fie mai luminați prin darul Duhului, înțelepciunii și al științei., care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți 19și care este imensa măreție a puterii sale față de noi, cei care credem după lucrarea tăriei puterii sale 20pe care a înfăptuit-o în Cristos, înviindu-l din morți și așezându-l la dreapta sa în ceruri, 21deasupra oricărui principat și oricărei puteri, stăpâniri și domnii și deasupra oricărui nume rostit, nu numai în lumea aceasta, dar și în aceea care va veni. 22Toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a stabilit#1,22 Lit.: „l-a dat”. cap peste Biserica întreagă, 23care este trupul său, plinătatea#1,23 Ultima parte a v. 23 din Efesèni este o apoziție pentru Cristos-cap, din v. 22. Cristos glorificat în cer (v. 20) este „plèroma” = „plinătatea” pe care o comunică Bisericii și fiecărui membru al ei până când toți vor ajunge la „înălțimea staturii plinătății lui Cristos” (4,13). aceluia care împlinește toate în toți. #Col 1,1-2 #2Cor 1,3 #1Pt 1,3 #Gal 3,14 #Rom 8,28-30 #In 17,24 #2Tes 2,13 #Ef 5,27 #Col 1,22 #Rom 8,15-16 #Gal 4,4 #In 1,12 #1In 3,1 #Fil 1,11 #Lc 1,28 #Col 1,13 #Mt 3,17 #Dt 32,13 #Col 1,13-14 #Rom 3,24-25 #Col 1,20 #2,7 #Col 1,9 #3,3.9 #Rom 16,25 #3,11 #Mc 1,15 #Gal 4,4 #Col 1,16-17 #Col 1,12 #3,11 #1Cor 12,6 #2,12 #Col 1,5-6 #4,30 #2Cor 1,22 #3,14 #2Cor 5,5 #Rom 8, #14-17.23 #Rom 8,24-25 #Col 1,4-9 #Flm 4-5 #Rom 1,8-9 #3,14-19 #Is 11,2 #Înț 7,7 #1Cor 2,10 #1In 5,20 #3,9 #2Cor 4,4-6 #Ef 4,4 #Col 1,5.27 #Col 1,12 #Dt 33,3.4 #Înț 5,5 #Fap 20,32 #Col 2,12 #2Cor 13,4 #3,20 #Rom 8,11 #1Cor 6,14 #Fil 3,10
Selectat acum:
Efeseni 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași