Faptele Apostolilor 5:1-10

Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“. Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri. Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat. Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. Petru a întrebat-o: ‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul? Ea i-a răspuns: ‒ Da, cu atât. Atunci Petru i-a zis: ‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine! Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei.