Faptele Apostolilor 5:1-10 - Compare All Versions

Împărtășește

Dar un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o bucată de pământ şi, cu ştirea soţiei lui, dar pe ascuns, a păstrat o parte din preţ, pe când cealaltă parte a adus-o şi a pus-o la picioarele apostolilor. Dar Petru i-a spus: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi ascunsă o parte din preţul pământului? Dacă păstrai pământul, nu rămânea al tău, iar dacă îl vindeai nu aveai dreptul să faci ce vrei cu banii? Cum de a ajuns lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!” Când a auzit Anania cuvintele acestea a căzut fără suflare; şi o mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit. Tinerii s-au ridicat şi l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat. După aproape trei ceasuri, a intrat şi soţia sa, fără să ştie ce se întâmplase. Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut pământul?” iar ea a zis: „Da, cu atât!”. Petru i-a răspuns: „Cum de v-aţi înţeles voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, cei ce ţi-au îngropat soţul sunt la uşă, gata să te scoată afară şi pe tine!” Ea a căzut imediat la picioarele lui, fără suflare. Tinerii au intrat şi, văzând că a murit, au scos-o şi au îngropat-o lângă soţul ei.

Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soția lui, Safira, au vândut o proprietate, Și a păstrat din preț, soția lui știind și ea în ascuns; și au adus o anumită parte și au pus-o la picioarele apostolilor. Dar Petru a spus: Anania, de ce ți-a umplut Satan inima să îl minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi din prețul pământului? Cât timp îți rămânea, nu rămânea al tău? Și după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai mințit, ci pe Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos și și-a dat duhul; și mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea. Și tinerii s-au sculat, l-au învelit și l-au dus afară și l-au îngropat. Și s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soția lui, neștiind ce s-a făcut. Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât ați vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât. Atunci Petru i-a spus: Cum de v-ați înțeles voi împreună să îl ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce afară. Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui și și-a dat duhul; și tinerii au intrat și au găsit-o moartă și ducând-o afară, au îngropat-o lângă soțul ei.

Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor și a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? Dacă nu-l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l-ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți-ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu.” Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și și-a dat sufletul. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Tinerii s-au ridicat, l-au acoperit, l-au dus afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ați învoit să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” Ea a căzut dintr-odată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.

Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevasta sa, Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? Nu i-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică i-a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri a intrat și nevasta sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.

Dar un (alt) om numit Anania a vândut o proprietate împreună cu soția lui care se numea Safira. Amândoi au decis să oprească o parte din banii cu care o vânduseră. Apoi el a adus restul banilor pe care i-a pus la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, de ce i-ai permis lui Satan să te determine să îl minți pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu ascunzând o parte din bani? Dacă nu vindeai această proprietate, oare nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu erai liber să faci ce vrei cu acei bani? De ce ai decis să procedezi astfel? Nu ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu!” După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și a murit. Apoi toți cei care ascultau aceste lucruri, au experimentat un accentuat sentiment de frică. Tinerii l-au învelit (pe Anania), l-au dus afară și l-au înmormântat. După aproximativ trei ore, a intrat acolo și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atâți bani ați vândut proprietatea?” Ea a răspuns: „Da, acesta este prețul vânzării ei!” Atunci Petru i-a zis: „Ce v-a determinat să riscați încercând să testați Spiritul lui Iahve? Cei care l-au îngropat pe soțul tău, sunt la ușă și te vor lua și pe tine!” Ea a căzut imediat la picioarele lui și a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă. Atunci au scos-o și au înmormântat-o lângă soțul ei.

A fost un om căsătorit, Cari, Anania, s-a numit. Safira îi era soție. Cei doi vândură o moșie Și-apoi, din prețul dobândit, S-au înțeles de au oprit O parte. Restul l-a adus Chiar Anania, și l-a pus, Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare, Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!” Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat. Câțiva flăcăi l-au ridicat, Pe Anania, de pe jos, L-au învelit și-apoi l-au scos Afară, de l-au îngropat. După trei ceasuri, a intrat Nevasta sa, fără să știe Ce s-a-ntâmplat. „Să îmi spui mie”, Îi zise Petru, „cu atât Ați dat moșia?” „Da, cu-atât” – Răspunse ea. El zise-apoi: „V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!” Safira-i căzu la picioare Și-și dete ultima suflare. Flăcăi-ndată au luat-o Și-au dus-o, de au îngropat-o

Dar un om al cărui nume era Ananía, împreună cu Safíra, soția lui, a vândut un ogor și, cu complicitatea soției, a reținut din preț și, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. Atunci, Petru i-a zis: „Ananía, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului? Oare n-ar fi rămas al tău dacă nu l-ai fi vândut și, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziția ta? De ce ți-ai pus la inimă o astfel de faptă? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu”. Auzind Ananía cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care auzeau. Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat și, scoțându-l afară, l-au îngropat. După un interval de vreo trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce s-a întâmplat. Petru a întrebat-o: „Spune-mi, dacă ați vândut ogorul cu atât!”. Ea a zis: „Da, cu atât”. Atunci Petru [i-a spus]: „Cum de v-ați înțeles să-l ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine”. Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă și, scoțând-o, au îngropat-o lângă soțul ei.

Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“. Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri. Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat. Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. Petru a întrebat-o: ‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul? Ea i-a răspuns: ‒ Da, cu atât. Atunci Petru i-a zis: ‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine! Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei.

Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.