Amavesi eBhayibheli adumile avela kokuthi Matheu 26

Dlulisela

Hițĭ deșcepțĭ, și rugați‐vĕ tra s’nu întrațĭ în cărtire. Că duhŭlu éste desceptu, ma trupŭlu neputinciosŭ.

Atunçea ḑîse câtre elĭ. Multŭ învirinatŭ m̄ĭ éste sufletŭlu până la mórte; arĕmănețĭ aó și stațĭ descepți cu mine.

Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.

Bețĭ de tru aestă tuțĭ; că aestŭ éste sângele a m̄eu, a noŭluĭ testamentŭ, care s’vérsă tră mulțĭ tră lĭertarea pecatelorŭ.

Și cându elĭ mânca, luă Iisusŭ pânea, ’lĭ déde urăciunea, o frâmse și o déde a discipulĭlorŭ, a luĭ, și lĕ ḑîse: Luațĭ mâncațĭ aestu éste trupŭlu a m̄eu.

Și apoĭa luă scafa, o mulțumi, și o déde a lorŭ, și lĕ ḑîse

Și v̄ine la discipulĭi, lĭ află iu dorm̄ia, și lĭ ḑiçe a luĭ Petru; Ași, nu pututŭ să stațĭ deșcepțĭ ună óră cu mine?

Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.

Și ’șĭ aduse aminte Petru de sborŭlu a luĭ Iisusŭ, care lĭ avea ḑîsă, că înainte ca s’cântă cocotŭlu, de treĭ orĭ va să te lépăḑĭ. Și eși afóră și plâmse amarŭ.

Écă s’aprochie óra, și hilĭlu a omŭluĭ s’preda în măn̄ĭle a pecătoșĭlorŭ. Sculațĭ‐vĕ; la s’m̄érgemŭ; écă s’aprochie açelŭ çe me preda.

Atunçea Iisusŭ ḑîse açeluĭ: Intórnă‐țĭ cuțîtŭlu la locŭlu a luĭ, că tuțĭ carĭ au luatŭ cuțîtŭ, de cuțîtŭ va s’chéră.