Amavesi eBhayibheli adumile avela kokuthi Matheu 27

Dlulisela

Și pre la óra nóuĕ strigă Iisusŭ cu bóçe mare, ḑîcêndu: „Ili, Ili, lama sabahtani?“ Care va s’ḑîcă „Dumneḑĕŭlu a m̄eu Dumneḑeŭlu a m̄eu, câ‐çe me alăsașĭ?“

Și écă curtina a templuluĭ s’arupse în dóuĕ, din susŭ până în ghiosŭ; și locŭlu s’cutremură, și chetrele s’disicară și mormênțĭlĭ s’desclĭseră, și multe trupurĭ de sânțĭ, carĭ era morțĭ se sculară.

Atunçea Iisusŭ iară strigă cu bóçe mare, și déde duhŭlu.

Iara sutașŭlu și açelĭ çe era cu elŭ de aveglĭa Iisusŭ, cându veḑură cutremurŭlu, și açéle çe s’féçeră, s’aspĕriară vêrtosŭ, și ḑîseră: Dealihea hilĭlu a luĭ Dumneḑĕu fu aestu.

Iară de la óra șése, s’féçe întunérecŭ preste tutŭ locŭlu, până la óra nóuĕ.

Pilatŭ lĕ ḑîçe: Çe s’lu facŭ decara Iisusŭ care s’dîçe Christosŭ? Tuțĭ lĭ ḑîseră: Să se cruçifică. Iară guvernatorŭlu ḑîse: Ma çe rĕŭ are faptă? Iară açelĭ cama multu striga și ḑîçea: Să se cruçifică.