Priljubljene svetopisemske vrstice iz Eclesiastul 1

Deli

Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.

Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.

O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune. Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?

Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!

Un neam trece, altul vine și pământul rămâne veșnic în picioare.

Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.