Experimentarea prieteniei cu DumnezeuMostră

Sălbăticia sufletului

De acum și până în cer, realitățile dure ale vieții îți vor provoca motivele pentru a crede în Dumnezeu. Vei eșua și, uneori, alți oameni te vor dezamăgi. Planurile vor eșua. Ușile se vor închide, fără niciun semn că se vor deschide din nou. Circumstanțele nu se vor schimba în favoarea ta și anumiți oameni s-ar putea să nu se schimbe niciodată. S-ar putea să te afli într-un timp de așteptare sau poate într-o perioadă zdrobitoare. Dacă aceasta rămâne realitatea ta suficient de mult, atunci s-ar putea să devii gol, cu o credință arsă.

Aceasta este pustia sufletului.

Pentru israeliții din Exod, sălbăticia Sinai nu a fost o drumeție de-a lungul unui traseu pitoresc cu verde atrăgător, cu un apus de soare pe care l-ai putea surprinde pe Instagram. Nu, sălbăticia era un pustiu îngrozitor cu șanse puțin probabile de supraviețuire. Era o regiune neospitalieră, cu caniculă și terenuri pustii. Ar fi greu să cultivi un vis acolo și chiar mai greu să găsești un scop.

Pustia sufletului nu este diferită. Când te afli în ea, călătorești pe terenul descurajării. Când vei descoperi că ești un rătăcitor, puțini sau chiar niciunul nu vor înțelege pe deplin călătoria ta. Vei deveni mai familiarizat cu durerea decât cu progresul, cu confuzia decât cu vederea.

Unii spun că durerea te face mai puternic, dar acesta este un clișeu fără sens pentru cineva care este lipsit de putere în timp ce rătăcește. Poți fi unul care este în mod natural sigur de sine, dar în sălbăticie poți fi cuprins de o nesiguranță alarmantă. Pentru a înrăutăți situația, nu vei fi sigur când se va termina.

Iubit rătăcitor, ce se întâmplă dacă scopul final al sălbăticiei nu este să te facă mai bun sau să ajungi undeva? Deși sfințirea poate fi într-adevăr un produs secundar al plimbării prin deșert, durerea călătoriei nu este doar mijlocul crud pentru acest scop. Mai degrabă, scopul pustiei este să cunoști prezența lui Dumnezeu—iar o prietenie intimă, autentică și pasională cu El este răsplata.

Cartea Exodul spune: „Domnul vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său.” (33:11). Ce ar însemna pentru tine să simți că Dumnezeu este prietenul tău?