După inima lui DumnezeuMostră

PĂCAT ȘI POCĂINȚĂ

Când învățam să conduc, mama m-a rugat să scot mașina ei din garaj înainte de a pleca să facem niște comisioane. I-am luat cheile și am început să dau cu spatele, dar, în timpul procesului, am zgâriat bara de protecție din față de perete. M-am gândit că va fi furioasă, așa că am început imediat să mă gândesc la modalități de a ascunde ceea ce se întâmplase. Din fericire, am respirat adânc și am decis să-i spun adevărul. Bine că m-a iertat imediat! Încă mai aveam de reparat mașina, dar toată teama și anxietatea mea au dispărut atunci când am decis să mărturisesc ce făcusem.

Iată un adevăr de necontestat: toți suntem păcătoși. Fiecare dintre noi, la un moment dat sau altul, a făcut ceva ce nu trebuia să facă. Probabil, fiecare dintre noi a experimentat și momentul de decizie care vine după ce am păcătuit. Ne întrebăm cu teamă: „Ar trebui să mărturisesc ceea ce am făcut sau să încerc să ascund?” În adâncul sufletului nostru, cu toții sperăm că păcatul nostru poate rămâne ascuns, dar niciodată nu este cu adevărat așa.

În 2 Samuel 11-12, David a învățat această lecție pe calea cea grea. Ciclul său de păcate începe cu decizia sa de a nu merge la luptă cu restul armatei sale. În schimb, el rămâne în Ierusalim și comite adulter cu Batșeba, soția soldatului său loial Urie. Când află că Batșeba este însărcinată, face tot ce-i stă în putință pentru a mușamaliza acest lucru și, în cele din urmă, îl pune pe Urie să fie ucis pe câmpul de luptă. Probabil că David credea că a reușit să-și ascundă cu succes păcatul, dar nimic nu este ascuns de Dumnezeu. Dumnezeu îl trimite pe Natan să-l confrunte pe David cu privire la ceea ce s-a întâmplat, iar David mărturisește în cele din urmă. Deși trebuie să suporte în continuare consecințele acțiunilor sale, el își dă seama de lucrarea lui Dumnezeu și decide să îl laude și să i se închine.

Este ușor să ne uităm la păcatul lui David și să ne gândim: „Cel puțin eu nu am făcut nimic atât de rău”. Dar noi știm că orice păcat este distructiv, indiferent cât de mare sau de mic este. Ne-am dori ca păcatele noastre să rămână ascunse, dar nimic din ceea ce facem, spunem sau chiar gândim nu este ascuns de Dumnezeu. Cu toate acestea, în ciuda faptului că El știe tot ceea ce am făcut vreodată greșit, Dumnezeu dorește totuși să ne dăruiască iertarea Sa. Când păcătuim, avem două opțiuni: să ne ascundem și să lăsăm rușinea și vinovăția să ne bântuie până când va ieși la lumină, sau să ne mărturisim lui Dumnezeu, care știe tot ce am făcut și ne-a iertat deja. Mă întreb câtă bucurie și libertate am experimenta cu toții, chiar și astăzi, dacă am alege pur și simplu să umblăm în lumină.

ÎNTREABĂ-TE: Ce lucruri ai ascuns care te apasă? Cât de mult mai liber te-ai simți dacă ai spune cuiva? Te-ai rugat și te-ai mărturisit lui Dumnezeu? Cui poți să te confesezi în mod regulat în viața ta și cu cine poți umbla în lumină?