Marele Său sacrificiu, marea noastră misiuneMostră

Fragment: Apoi... semințele descendenței spirituale, de Rob Hoskins

Isus nu a murit pentru ca toți flămânzii să fie săturați. El nu a murit pentru ca toți bolnavii să primească medicamente. El nu a murit pentru ca toți săracii să aibă haine călduroase. El și-a dat viața pe Calvar ca sacrificiu pentru păcatele noastre, astfel încât toate sufletele să fie mântuite.



Mântuirea sufletelor este voința Tatălui. Isus ne-a dat această misiune când ne-a numit prietenii Săi. Când aducem rod pentru împărăție, acel rod este măsurat în termeni de suflete.



Dacă hrănim fiecare copil flămând din Africa, dar eșuăm să-i aducem în împărăția lui Dumnezeu, nu le-am făcut nici o favoare - ei vor petrece totuși o veșnicie în iad. Dacă zidim o casă pentru fiecare persoană fără adăpost din țara noastră, dar nu reușim să-i ducem la Isus, nu le-am schimbat viitorul în mod semnificativ - despărțirea veșnică de Dumnezeu rămâne soarta lor. Dacă oferim cele mai bune medicamente victimelor bolilor și dezastrelor, dar nu reușim să le facem cunoștință cu Cel care poate vindeca sufletele lor, ei vor rămâne condamnați pe vecie.



Misiunea noastră este una a roadelor pentru împărăția lui Dumnezeu, după voința Tatălui. În timp ce ar trebui să facem tot ce putem pentru a ușura nevoile fizice ale fraților și surorilor în Cristos, precum și ale celor pierduți, grija noastră principală este de a aduce roade pentru împărăția cerului. Mâncarea se strică. Hainele se deteriorează, medicamentele expiră. Dar sufletele sunt veșnice.