O perspectivă biblică asupra schimbării socialeMostră

Dăruindu-ne pe noi înșine

În pasajul de astăzi (Marcu 6:35-36), situația în care se găseau ucenicii este foarte asemănătoare cu ceea ce mulți dintre noi ne confruntăm în zilele noastre, călătorind alături de Isus.

Epuizați de cerințele de a-L urma pe Isus și a sluji celorlalți, ucenicii doreau un repaus. Însă răgazul lor scurt este întrerupt de adunarea unei mulțimi mari care avea, fără îndoială, multe nevoi.

Începând să se întunece, ucenicii devin neliniștiți de faptul că mulțimea nu dădea vreun semn că ar vrea să plece, chiar dacă locul era pustiu și nu aveau de unde să ia mâncare. Impulsul ucenicilor este acela de a-I cere lui Isus să îi trimită spre casele lor, căci nimic nu se putea face.

De multe ori vrem să procedăm la fel cu cei ale căror nevoi depășesc capacitatea noastră de a ajuta. Tendința noastră este să ne concentrăm mai degrabă pe probleme, decât pe posibilități. La fel ca și ucenicii, tindem să lăsăm problema total pe umerii lui Isus să o rezolve, spre deosebire de a-L întreba cum putem lucra împreună. Multe dintre rugăciunile noastre sunt mai degrabă asemenea cerinței ucenicilor — Isuse, te rog să iei această responsabilitate din mâinile noastre!

Reflecție:

Fără credincioșia lui Dumnezeu, ne-am zbate zadarnic să o scoatem la capăt fără a avea speranța că această viață se va schimba. Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost sădit în inimile celor care cred, și ne-a lăsat dorința de a lucra împreună pentru a vedea puterea Sa de transformare.

Ucenicii au avut resurse limitate, dar Isus le-a înmulțit pentru a hrăni o gloată mare. Ce resurse deții pe care Dumnezeu le poate înmulți și folosi pentru binecuvântarea comunității tale? Acestea nu ar putea însemna numai resurse materiale, ci abilități sau timp.