Alege-L pe Dumnezeu în locul lumii - Învățături din viața lui Iacov și a lui IosifMostră

Devoțional

Dumnezeu era cu Iacov. Dumnezeu l-a chemat dintr-o țară străină pentru a se întoarce în țara făgăduinței, în țara părinților săi. Dumnezeu l-a protejat pe Iacov de rău, împiedicându-l pe Laban, socrul și dușmanul său, să îi facă rău lui sau familiei sale. Iacov umbla în ascultare, îndeplinindu-și jurământul de a se întoarce în țara promisă și de a umbla cu Dumnezeul său.

Dar apoi Esau, fratele și primul său dușman, se apropia. Chiar dacă Dumnezeu l-a protejat de Laban, Iacov era foarte speriat și supărat. Îi furase binecuvântarea de întâi născut a fratelui său, iar ultima dată când se văzuseră, Esau jurase să-l omoare.

Foarte devreme în viața lui Iacov, caracterul său viclean a ieșit la iveală. Era viclean și isteț, priceput în a obține ce dorea. Știa cum să manipuleze o situație sau să înșele o persoană pentru a-și îndeplini planurile. Până în acest moment, nu există nicio mențiune despre faptul că ar fi căutat ajutorul lui Dumnezeu. Scenele din jurul acestui eveniment arată dezvoltarea caracterului lui Iacov. El a avut încredere în Dumnezeu că îl va proteja de Laban și a fost ascultător față de porunca lui Dumnezeu de a se întoarce în țară. În niciuna dintre situațiile anterioare pe care Iacov le-a manipulat nu se consemnează că s-a rugat înainte de a acționa. Totuși, acum, când primul său dușman venea spre el cu patru sute de oameni, Iacov a căutat protecția și eliberarea lui Dumnezeu.

Chiar dacă începea să se schimbe, Iacov a elaborat totuși un plan pentru a se salva. Darurile pe care le-a pus deoparte pentru Esau au fost o încercare de a-l răsplăti pentru binecuvântarea pe care i-o furase cu ani în urmă. Iacov a căutat să-și liniștească fratele oferindu-i o mare parte din binecuvântarea pe care Dumnezeu i-o rânduise lui, nu lui Esau. Cadoul lui Iacov arată că îi era atât de teamă de mânia lui Esau, încât era dispus să renunțe la ceea ce Dumnezeu îi dăduse în mod divin. Iacov i-a cerut lui Dumnezeu să îl salveze, dar apoi a încercat să se salveze singur.

Cât de des căutăm și noi, asemenea lui Iacov, să cerem protecția, ajutorul sau înțelepciunea lui Dumnezeu și apoi ne continuăm planurile? În timp ce căutăm să alegem lucrurile lui Dumnezeu, și nu lucrurile lumii, trebuie să recunoaștem că adesea trebuie să așteptăm răspunsul lui Dumnezeu. Planurile Sale nu sunt niciodată zădărnicite, binecuvântările Sale nu sunt niciodată întârziate, dar tendința noastră de a ne teme și de a ne supăra ne poate determina cu ușurință să ne bazăm pe noi înșine pentru izbăvire. În loc să ne încredem în timpul Său, am putea lua măsuri extreme pentru a ne garanta salvarea. Fie ca noi să ne încredem în Dumnezeu în orice împrejurare și să așteptăm izbăvirea Sa.