Credință nebuneascăMostră

Târăște-te înainte de a merge

Ceea ce urmează să spun s-ar putea să te surprindă: este nevoie să te târăști înainte să mergi. Știu că până acum am vorbit doar despre credință nebunească, dar adevărul este, că trebuie să începem de undeva. Nimeni nu merge la sală pentru prima oară în doi ani și ridică greutăți de 136 kg; nimeni care înoată pentru prima oară, nu se așteaptă să aibă prestație de înotător olimpic. 

În noaptea în care am întâlnit-o pentru prima oară pe soția mea, Natalie, nu am îngenunchiat, declarându-i iubirea mea nemuritoare, cerând-o astfel în căsătorie. M-ar fi considerat disperat! În schimb, mi-am luat timp să o cunosc, am făcut câteva glume, o complimentam, i-am luat numărul de telefon... știi tu, pași de bebeluș. 

Credința nebunească este locul în care te găsești după ce ai fost dedicat în a-ți exersa credința de copil. Însă adevărul este că, majoritatea oamenilor care își doresc să ajungă departe nu vor să facă nimic la o scară mai mică. Își doresc rezultate de tipul lui Moise care desparte Marea Roșie, dar nu vor să se întoarcă în Egipt pentru a se confrunta cu trecutul lor. Își doresc să se afle într-o corabie mare și rezistentă în timpul potopului, însă nu vor așchii de la șlefuirea plăcilor de lemn necesare construirii corăbiei. Îmi imaginez că pentru Noe, acțiunea de a tăia primul copac a necesitat o cantitate mică de credință și una mare de smerenie pe care nimeni nu a văzut-o cu excepția lui și a Domnului. 

Pentru tine, credința de copil ar putea însemna deschiderea unui cont bancar cu numele de „Fonduri de generozitate” și depozitarea unei sume mici de bani în acesta. Credința de copil ar putea consta în completarea unei cereri ca să te înscrii la un curs suplimentar. Ar putea însemna să cauți în magazinul local cu mobilă o canapea pe care vrei să o pui în sufrageria noii case pe care încă nu o deții. Credința de copil poate însemna să îi scrii o scrisoare acelui părinte cu care nu ai vorbit de ani buni. 

Cred că în curând vei alerga mai departe în credința ta, însă nu poți alerga dacă nu înveți mai întâi cum să mergi. Iar mersul în credință vine după ce te-ai târât. Este în regulă să te târăști. 

Ia în considerare domeniul din viața ta pe care l-ai identificat ieri ca având cea mai slabă fundație a credinței. Care este acel pas de bebeluș pe care îl poți face pentru a întări acea fundație?