Bunătatea

Când suntem mici, indiferent de religia pe care o urmăm, toți suntem învățați regula de aur: fă altora ceea ce ai vrea ca ei să-ți facă ție. Este un sfat de viață solid și este, de asemenea, direct din învățăturile lui Isus. Este o frază simplă, dar este o lecție greu de trăit.

Una dintre cele mai mari supărări ale mele este când oamenii sunt nepoliticoși. Cred că nu există nici o scuză pentru ca oamenii să fie nepoliticoși unii cu alții. Acea credință se revarsă în educația mea parentală. Este unul dintre lucrurile la care am lucrat din greu cu fetele mele – cum să fie politicoase cu cuvintele lor una față de cealaltă, cu ele însele, și cu prietenii lor.

Cu ani în urmă, treceam printr-o perioadă deosebit de grea în care erau îngrozitoare una pentru celălaltă. Au făcut tot posibilul să dea vina una pe cealalta. Ele făceau tot ce le stătea in putință să se bage sub pielea surorii lor. Eram la capătul puterilor! L-am sunat pe soțul meu plângând pentru că nu știam ce altceva să mai fac. Am încercat totul!

Atunci mi-a venit o idee. Am decis, ca atunci cand el va ajunge acasa de la serviciu, le vom trata cu aceași monedă.

Din momentul în care el a ajuns acasă de la serviciu, eram ursuză și el era ursuz. Ne-am așezat la masă cu fetele noastre și el a spus că nu-i place ceea ce am gătit. I-am răspuns spunându-i că ar putea să gătească el însuși cina data viitoare! Noi am mers înainte și înapoi, înainte și înapoi. Fetele noastre erau în stare de șoc.

Ne-au oprit și ne-au redat exact cuvintele noastre despre a fi amabili. Au spus lucruri precum „ar trebui să fii recunoscător” și „ar trebui să fii amabil” și „dacă nu ai nimic frumos de spus, nu spune nimic”. Au ascultat ceea ce am încercat să le învățăm, chiar dacă nu le-au pus în practică.

Mai târziu în acea noapte, le-am explicat întregul nostru experiment și le-am amintit că Isus ne cheamă să-i tratăm pe ceilalți așa cum dorim noi să fim tratați. Noi vrem să fim tratați cu bunătate, așa ar trebui să-i tratăm si pe ceilalți. Am vorbit despre Proverbele 18:21, care spune că limbile noastre au puterea vieții și a morții. Le-am subliniat că întotdeauna vrem să fim cunoscuți pentru că îi încurajăm și îi ridicăm pe alții, nu să îi dărâmăm cu cuvintele noastre.

Recent mi-am întrebat fetele dacă își amintesc de acea noapte. Fiecare dintre ele a spus da. Deși nu recomand neapărat metoda noastră, mă bucur că lecția a rămas cu ele.

Ca și părinți, nu vom face întotdeauna totul bine. Cu toată sinceritatea, am putea considera că este o victorie dacă reușim doar și pe jumătate! Cu toate acestea, dacă ne sprijinim pe învățăturile lui Isus ca fundament pentru ceea ce îi învățăm pe copiii noștri, putem fi încrezători că suntem pe drumul cel bun. Dacă nu te simți sigur în ceea ce privește educația ta parentală, respiră și privește la Isus să te îndrume.