Bucurie pentru o lume obosită: un devoțional pentru advent 2020Mostră

Ziua 2: Maria

Maria avea tot dreptul să fie speriată. 

A fost tânără, logodită și i s-a spus că este însărcinată. Și pe deasupra tuturor, știrea a fost adusă de către un înger. Știi tu, ființe spirituale ce de obicei îi înfricoșează pe oameni. 

În timp ce Maria procesa noutățile, putem doar să ne imaginăm ce trecea prin capul ei. Oare familia ei o va renega? Oare oamenii din oraș vor face presupuneri și o vor bârfi? Oare Iosif va crede ceva din toate acestea? Oare va fi respinsă? Denigrată? Sau mai rău?

Dar gândul asupra căruia Maria a ales să se concentreze nu a fost unul de frică, ci plin de credință: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Mai târziu, când Maria o vizitează pe verișoara ei Elisabeta, i se spune Mariei: „Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini." (v. 45).

Ar fi minunat ca răspunsul nostru obișnuit în fața fricii să fie întotdeauna răspunsul Mariei: un cântec de laudă și o perspectivă plină de speranță. Dar hai să fim realiști. Frica se strecoară în mințile și sufletele noastre precum plutirea ușoară a unui nor întunecat înainte de furtună. Cum vei răspunde? Te retragi? Te izolezi? Îți ții frica strânsă la piept amețind în întrebări nesfârșite precum „ce ar fi dacă..."?

Haideți să ne uităm la răspunsul Mariei. După ce Maria a vizitat-o pe Elisabeta, ea și-a îndreptat atenția spre Domnul printr-un cântec cunoscut ca și Magnificul (ce înseamnă: „sufletul meu îl laudă pe Domnul"). În acest cântec sunt câteva lucruri ce sunt de ajutor atunci când cauți să te îmbraci în speranță în momentele în care frica te înconjoară:

• Maria a început cu laude. Întregul cântec este despre glorificarea lui Dumnezeu prin cântare, iar Maria probabil a avut atât de multe întrebări despre ce înseamnă a da naștere Mântuitorului lumii acesteia, ea a început prin bucurie în loc să se îngrijoreze.


• Maria și-a adus aminte de rolul ei în planul Domnului. În versetul 48, Maria spune: „pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită." Maria știa că Dumnezeu este în control, El a fost cel care a creat-o și a umplut-o de putere. Ea a fost creația Lui, iar această reamintire i-a permis Mariei să se concentreze pe adevărul despre cine a fost ea și cine este El. I-a fost amintit că rolul ei în poveste nu este și sfârșitul poveștii.


• Maria și-a adus aminte de bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu. Maria nu a reflectat numai asupra binecuvântărilor dăruite de Domnul sau a promisiunilor Lui făcute lui Israel; ea a reflectat și asupra modului în care Domnul va îndrepta lucrurile greșite la normal (versetele 51-53). 

Maria a risipit frica prin laudă. A dat la o parte nesiguranțele cu adevărul despre cine este Dumnezeu, reamintindu-și rolul în povestea Lui. Ea a privit peste îngrijorările cu privire la respingere și bârfă, reamintindu-și că l-a servit pe Dumnezeul dreptății.

Și din cauza asta, Maria a putut spera. La fel poți face și tu.

Întrebări pentru reflecție:

• Când a fost ultima dată când ai fost copleșită de frică? Cum ai răspuns situație aceleia?


• Când îngerul i-a adus vestea, ce fel de sentimente crezi că au cuprins-o pe Maria?


• Cum poate răspunsul Mariei la vestea lui Dumnezeu să te încurajeze Crăciunul acesta?