A înțelege SabatulMostră

Ce nu este Sabatul  

A ține Sabatul era un lucru important pentru credința evreiască. Savanții evrei au avut multe dezbateri de-a lungul anilor despre acest lucru. În loc să se odihnească și să petreacă timp cu Creatorul lor, erau mult mai preocupați despre cum arăta faptul că ei se supuneau legii. 

Când Isus a venit pe pământ, El de fapt și-a lansat lucrarea publică de Sabat. Nu doar că intrarea Sa în lume nu s-a conformat așteptărilor unor lideri evrei religioși, numiți farisei, ci El a perturbat regulile lor de Sabat. 

Există o discuție destul de lungă cu privire la Sabat, în Matei 12. Aici, Isus și ucenicii Săi umblau prin niște holde de grâu și le era foame. Așa că s-au hrănit. Au cules niște grâne și au mâncat ceea ce au cules în ziua de Sabat. Nicio problemă, așa-i? Greșit. Ei au „cules” lucru care în ochii fariseilor era absolut interzis într-o zi de Sabat.

Isus s-a adresat celor care-l învinovățeau făcând referire la o istorisire din „Scripturi,” sau din Vechiul Testament, când David și prietenii săi erau flămânzi și au ajuns să încalce legea și să mănânce pâinea care doar preoții aveau voie să o mănânce. El a încheiat spunând, „Căci Fiul Omului este Domn al Sabatului.” (Matei 12:8) 

Dacă culesul grânelor în ziua de Sabat nu a fost un fapt suficient de supărător pentru acești bărbați religioși, următoarea mișcare a lui Isus va fi. El a mers în sinagogă și a văzut un om cu mâna uscată. Isus i-a spus să-și ridice mâna uscată, și când a făcut asta, a fost restaurată. Pur și simplu. În loc să fie copleșiți de puterea lui Isus, fariseii au decis că era timpul să-i hotărască moartea. 

Fariseii erau atât de preocupați cu „regulile” pe care Isus le încălca în ziua de Sabat, încât au uitat complet de oameni. Se pare că ratau complet întreaga idee de Sabat, și au văzut-o doar ca și o altă regulă ce trebuie urmată, și nu au văzut că era pentru binele lor. În realitate, era un dar din partea lui Dumnezeu pentru ei la care să ia parte. Dumnezeu le-a oferit o zi întreagă să se odihnească și să se bucure de lumea pe care Dumnezeu a creat-o, și totuși, lor nu le păsa. 

În Exod 20:10, cuvântul ebraic pentru muncă este mela’kah, și înseamnă ocupație sau afacere. Sabatul era pentru a nu munci. Nu menționează nimic cu privire la ajutorarea oamenilor. Pentru farisei, ținerea Sabatului era mult mai important decât să vadă pe cineva vindecat. Totuși, Isus nu a dat porunci și nici restricții împotriva facerii de bine în viețile oamenilor. Ochii lor erau pironiți pe partea de „cum” motiv pentru care Dumnezeu ni l-a dat și l-a poruncit. Dar, a ne odihni de muncă nu înseamnă că lucrurile bune se opresc. Dumnezeu este bun și El face lucruri bune...chiar și în ziua de Sabat.

Pasajul despre Sabat este mai puțin despre „cum” și „când să” asculți de reguli. Există un scop al Sabatului, și acesta ar trebui să fie focusul nostru. Acest lucru inaugurează diferența dintre lege și principiu. Legea este strictă și interzice. Principiile sunt flexibile și aduc libertate.