12 greșeli grave pe care părinții le pot evitaMostră

Prioritatea noastră este să fim fericiți.

Noi spunem: „nu o să fii fericit dacă vei face lucrul respectiv”; sau mai spunem „nu mă simt bine când îmi vorbești așa”; sau „termină cu atitudinea pe care o ai și fii fericit”; sau mai spunem „ești sigură că e persoana potrivită pentru tine? Ești fericită?”; sau „Mămica și Tăticul nu vor mai locui împreună. Suntem mai fericiți în felul acesta”. Spunem foarte multe lucruri care îi îndeamnă pe copiii noștri să creadă că fericirea este ținta supremă. Dar nu o facem numai noi. Ei le aud și în cultură, la școală, când sunt cu prietenii și în orice final de poveste care se termină cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.

Singura modalitate prin care copiii pot înțelege că fericirea nu este scopul vieții este ca mai întâi de toate noi, părinții, să înțelegem lucrul acesta. Apoi ar trebui să petrecem vreo 3000 de ore anual, pentru a ne influența copiii înspre această înțelegere. Dar dacă scopul vieții nu înseamnă „să fii fericit”, atunci despre ce e vorba? Isus a simplificat sensul vieții prin două porunci: „să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Cu alte cuvinte, dedică-ți viața Lui Dumnezeu cât și altora. Am putea numi asta o viață concentrată spre alții.

Psihologul Dr. Mihaly Csikszentmihalyi spunea că „Satisfacția vieții apare, în cele mai multe cazuri, atunci când oamenii sunt implicați în activități captivante, făcându-i să uite de propria persoană, să piardă noțiunea timpului și să nu se mai îngrijoreze”. Oare ai uitat puțin de tine când ai încercat să citești numele psihologului? Lăsând gluma la o parte, mai citește încă o dată ceea ce afirma doctorul Mihaly. El confirmă planul în doi pași al lui Isus, despre cum să trăiești. Când ne oferim timpul lui Dumnezeu și altora, practic, nu mai avem timp să ne îngrijorăm căutând fericirea dar asta nu înseamnă neapărat că ne-am pierdut fericirea. De fapt atunci o găsim, când trăim în felul în care ne-a poruncit Isus să o facem.

El nu doar le-a spus ucenicilor Săi să trăiască în felul acesta ci S-a aplecat în genunchi ca să le spele picioarele. Asemenea Lui, este necesar să îngenunchem și noi - să ieșim din zona noastră de confort - ca să fim un exemplu de urmat pentru copiii noștri.

Pune în practică: Petrece timp ajutându-ți copilul(ii) să-și descopere talentul sau darul pe care îl are și ajută-l să-l folosească în folosul altora.