SentimenteMostră

Isus plângea

Ai suferit vreodată atât de mult încât nici un cuvânt nu ți-a fost de folos? Poate ai experimentat durere și suferință de neînchipuit. Sau poate încerci să mângâi pe altcineva. Dar în acele momente, puține sunt cuvintele potrivite care ne reîntregesc inimile zdrobite. De obicei, ceea ce face diferența este acea persoană care stă lângă noi în durere. 

Și de aceea, doar două cuvinte alcătuiesc unul dintre cele mai puternice verset din Scriptură: 

Isus plângea. Ioan 11:35 VDC

Isus Însuși a experimentat durere, pierdere, suferință și amărăciune. Și chiar dacă Isus a știut cum se termină povestea, El totuși a plâns în mijlocul ei. 

Să privim puțin înapoi pentru a înțelege contextul acestei istorisiri incredibile. Isus aude despre unul dintre prietenii Lui dragi, Lazăr, că este bolnav. Isus proclamă că această boală nu se va sfârși cu moarte. Dar cu cât se îmbolnăvea mai tare, Isus nu merge să-l vindece. 

Derulând povestea, Isus știa că Lazăr a murit și a călătorit să-l viziteze pe el și familia lui. Isus vorbește cu ambele surori ale lui Lazăr și le vede plângând. Cum a reacționat? 

El nu le ușurează durerea. El nu le oferă răspunsuri ușoare sau replici grozave. El este cu ele și plânge. 

Imediat după aceea, Isus îl înviază pe Lazăr din morți printr-o minune incredibilă, prevestind astfel învierea Lui care ne oferă tuturor oportunitatea de a fi prieteni cu Dumnezeu. 

Învierea lui Lazăr este un miracol ce ne reamintește că Dumnezeu poate să reînvie dezamăgirea, suferința și durerea noastră. El poate să reîntregească ce a fost pierdut. Dar cei mai mulți dintre noi trăim adesea în mijlocul poveștii. Suntem blocați înaintea miracolului - trăind în așteptare. 

Povestea lui Lazăr nu ne oferă speranță doar pentru că are un final fericit, dar pentru că slujim unui Dumnezeu care este cu noi în fiecare moment al poveștii. Dumnezeu este lângă cei cu inima frântă. Când plângem, Isus este cu noi. El ne înțelege. El ne vede și ne întâlnește în durerea și dezamăgirea noastră.  

Emoțiile noastre sunt un dar din partea lui Dumnezeu ca să ne reamintească să stăm aproape de El. Deci atunci când experimentăm amărăciune, nu trebuie să o înlăturăm. Chiar dacă știm cum se termină povestea, este în regulă să plângem în mijlocul ei deoarece plânsul poate fi o formă de închinare atunci când Îl invităm și pe Dumnezeu. 

Roagă-te: Isus, îți mulțumesc pentru că îmi arăți cum pot procesa durerea. Îți mulțumesc pentru că ești cu mine atunci când plâng, când aștept și când mă închin. Te invit în toate durerile mele actuale. Ajută-mă să nu ignor amărăciunea, ci să experimentez bucuria Ta chiar și în mijlocul ei. Îți dau Ție toate. În Numele lui Isus, amin.