Rugăciunea Tatăl NostruMostră

Providență

Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!

Există o schimbare, într-un fel, la acest moment al rugăciunii Tatăl Nostru. Am putea spune că trecem de la „a privi în sus” spre Dumnezeu, mai mult la „a privi în jur” spre noi înșine și spre cei din preajma noastră. Această schimbare a modului de a privi oglindește atât Cele Zece Porunci cât și rezumatul lui Isus despre adevărata religie: să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru (Matei 22:36–40). Totuși, nu este înțelept să considerăm că trecem aici de la spiritual la practic; adevărul este că Dumnezeu este implicat în fiecare domeniu al vieții.

Trebuie să ne gândim cu atenție ce înseamnă această frază. S-a considerat dintotdeauna că „pâine” se referă aici la toate nevoile vieții, adică nevoile fizice: nu doar hrană ci și apă, adăpost, îmbrăcăminte, sănătate, bani etc. Dar este mai mult de atât: poate include nevoi psihologice cum ar fi linişte sufletească, speranță și curaj și nevoi spirituale cum ar fi har, cunoașterea lui Dumnezeu și însăși credința. „Pâinea” e tot ce ne trebuie ca să mergem înainte. De reținut că a ne ruga pentru pâine înseamnă să recunoaștem dependența noastră de Dumnezeu. Este cât se poate de ușor să adoptăm poziția arogantă de a fi cineva care se evaluează cu privire la sine și la tot ce are și zice: „asta e ceea ce am realizat personal”. În capitolul 5 al cărții lui Daniel, profetul rostește o judecată împotriva regelui rău Belșațar care conține aceste cuvinte: „dar tu nu L-ai glorificat pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta și toate căile tale.” (Daniel 5:23). În același fel apostolul Pavel, criticând mândria din biserica din Corint, scrie: „Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (1 Corinteni 4:7).

Deși această propoziție are un sens larg, există și o limită. Pâinea este cea mai elementară hrană din viața noastră și asta e tot ce ne învață Isus să cerem în rugăciune – lucruri esențiale, nu opulență. În timp ce ne rugăm astfel, să nu uităm niciodată că pentru o mare parte a lumii accesul chiar și la necesitățile elementare ale vieții este un lux. Rugându-ne această porțiune din Tatăl Nostru să ne reamintim că o facem pentru nevoile, nu poftele, noastre. Trebuie să ne amintim de tot ceea ce am primit.

Nu există cuvinte redundante în rugăciunea Tatăl Nostru iar termenul în fiecare zi trebuie să ne pună pe gânduri. Este foarte tentant să-I cerem lui Dumnezeu nu doar ceea ce avem nevoie acum ci și ceea ce ne imaginăm că vom avea nevoie în viitor. Dar a proceda astfel este unul din multele feluri prin care distorsionăm scopul rugăciunii. Dumnezeu vrea ca rugăciunile noastre să fie focalizate pe relația noastră cu El, și această relație se poate consolida dacă noi venim zilnic înaintea Lui. Prin faptul că ne rugăm zilnic pentru nevoile noastre clădim o relație pentru veșnicie. 

În final, vreau să punctez ceva ce apare în toată rugăciunea Tatăl Nostru: cuvântul a noastră (ai noștri). E ceva foarte important. Este cât se poate de simplu ca rugându-ne să fim concentrați pe noi înșine dar nu pe asta se concentrează Noul Testament. Trebuie să decidem să-L urmăm pe Hristos și să ne alăturăm oamenilor lui Dumnezeu individual, dar ca și creștini trebuie întotdeauna să ne vedem ca parte din comunitate. Când ne rugăm, trebuie întotdeauna să ne rugăm pentru cei cu care relaționăm: propria noastră familie fizică și de asemenea familia noastră spirituală. Și de fapt, este bine să ne rugăm pentru prietenii noștri, pentru colegii noștri și de asemenea pentru vecinii noștri. 

În cele din urmă, când Dumnezeu chiar ne dă „pâinea” noastră cea de toate zilele – și de multe ori mult mai mult decât atât – să-I fim recunoscători.