Când tragedia loveșteMostră

Condu cu compasiune și grijă

Cum ar trebui să răspundem atunci când, ca un fulger din senin, idealurile noastre îndrăgite, siguranța familiei, viitorul securității și toate celelalte vise ale vieții pentru care am muncit și în care am investit sunt brusc amenințate? În timp ce cugetam și mă rugam la această întrebare, mi-a devenit clar că există câteva răspunsuri.

În primul rând, ar trebui să răspundem cu compasiune și grijă celor care’re suferă și celor care’re sunt răniți. De la apariția televiziunii nu mai suntem spectatori sau trecători. Am devenit parte a evenimentelor în curs, jucători în acțiune. Acest mediu este capabil să ne afecteze profund și să aprindă compasiunea din noi pe măsură ce vedem cum suferă alții din lumea noastră. Dar trebuie să existe un rol mai măreț pentru noi de jucat decât acela de a fi profund atinși de ceea ce vedem și auzim pe calea undelor. 

Care este responsabilitatea noastră? 

Când trecem prin nenorociri, este reconfortant să ai pe cineva care să umble alături de noi. Este liniștitor să știm că Dumnezeul nostru care este „Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3-5), care ne-a promis să nu ne părăsească sau abandoneze niciodată. Unul din lucrurile pe care le putem face în mijlocul unei circumstanțe tragice este de a apela la alții cu compasiune și înțelegere - să umblăm cu cei aflați în nevoie și de a-i mângâia (Matei 5:4). Trebuie să ajungem la alții în vremuri tulburi. Oamenii plini de compasiune sunt cei care simt durerea celorlalți și acționează pentru a ajuta la atenuarea acelei dureri în orice mod posibil. 

Dar vreau de asemenea să-ți reamintesc, că în timp ce ne întindem pentru a-i mângâia pe alții, cea mai mare sursă de mângâiere a fost și va fi întotdeauna Dumnezeu. El s-a identificat cu noi în suferințele și durerile noastre, deoarece Cuvântul Său ne învață că El este „Om al durerilor și obișnuit cu suferința” (Isaia 53:3). El înțelege mai bine ca noi situațiile, incertitudinile și temerile noastre. Și pe măsură ce ne mângâie în dificultățile vieții noastre, suntem capabili de a-i mângâia pe ceilalți. 

Permiteți-mi să vă spun vouă, celor care suferiți, care sunteți profund întristați și răniți de pierderile din viețile voastre, că Dumnezeu va fi sursa voastră de mângâiere și putere. El suferă alături de tine în timp ce suporți greutatea pierderii tale și împărtășește cu tine sentimentul îngrozitor de gol și neputință pe care l-ai putea simți. Cu toate acestea, în acea durere, El nu te părăsește. El rămâne lângă tine, oferindu-ți mila Sa în cele mai întunecate zile, pentru că dorința Lui este să-ți mângâie inima (2 Cor. 1:4).