„Nu îți pierde nădejdea" de Jason MeyerMostră

Ce să faci când te simți copleșit

Vom asemui primele zile împreună cu o consultație la oftalmolog, pentru a ne testa vederea. Deoarece descurajarea este o luptă pentru vedere, ne vom îndepărta de speranțe deșarte și ne vom fixa privirea asupra măreției Lui Dumnezeu. Fiecare zi ne va cere să verificăm ceva diferit în lupta noastră pentru vedere. Cu toții avem o idee despre cum să ne încadrăm propria realitate, dar este ea cea corectă? Cine ne spune povestea? Vom vedea cum Dumnezeul care scrie povestea noastră, o va și spune.

Când folosim o scală de măsură greșită și Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație, ne pierdem nădejdea. Descurajarea este doar o jumătate de adevăr; ea vede adevărul unei situații dificile, dar minte cu privire la rolul lui Dumnezeu în rezolvarea problemei. Da, toate lucrurile adunate împotriva noastră pot părea foarte mari, dar nu se adaugă la imaginea de ansamblu.

Ne pierdem speranța când suntem de acord cu minciuna conform căreia dificultățile noastre sunt mai mari decât Dumnezeu și pierdem lupta pentru vedere atunci când nu reușim să-L vedem corect pe Dumnezeu. Când percepția și realitatea nu se aliniază corect, devenim copleșiți.

Nu te mai gândi la Dumnezeu ca fiind mic. Inimile noastre sunt o pradă ușoară când problemele noastre par mai mari decât poate face față Dumnezeu. Dar, așa cum un telescop dezvăluie adevărata dimensiune a stelelor, Scriptura ne oferă o scară precisă de măsurare pentru a ne redimensiona problemele în lumina măreției lui Dumnezeu.

Isaia 40 ne arată că poporul lui Dumnezeu a fost deznădăjduit pentru că păreau atât de slabi în comparație cu națiunea puternică care i-a ținut în robie. Problema era că israeliții credeau într-un adevăr pe jumătate. Da, asupritorii lor erau mai puternici — babilonienii nu erau o problemă mică! — dar israeliții foloseau o scală greșită pentru a evalua problema. L-au scos pe Dumnezeu din ecuație și s-au comparat cu răpitorii lor, în loc să-i compare pe răpitorii lor cu Salvatorul lor.

Reversul este de asemenea adevărat: luăm lucruri mici și le mărim disproporționat, astfel încât să devină mai mari decât Dumnezeu. Luăm măreția lui Dumnezeu și Îl micșorăm la înțelegerea noastră umană, în același timp umflăm și amplificăm problemele noastre pentru a fi mai mari decât Dumnezeu. Descurajarea crește atunci când Îl micșorăm pe Dumnezeu la dimensiunea noastră.

În ce fel minimizezi măreția lui Dumnezeu prin natura copleșitoare a circumstanțelor tale?