Roada Duhului Mostră

Credința, blândețea și înfrânarea

Acesta este paradoxul vieții creștine. Trebuie să renunțăm la controlul de sine pentru a dobândi autocontrolul. — Andy Mineo

Credincioșia înseamnă a fi demn de încredere în relația noastră cu Dumnezeu și cu alții. Semnifică alegerea de a fi loiali cuvântului nostru și de a ne respecta promisiunile. Credincioșia posedă consecvență, devotament, fidelitate și statornicie în toate interacțiunile sale. Este de încredere într-o lume care nu are această calitate. Oamenii credincioși nu sunt neloiali și nici ușuratici cu angajamentele lor.

Blândețea înseamnă să Îi permitem lui Dumnezeu să trateze cu ceilalți, astfel încât să nu trebuiască să luăm lucrurile în propriile mâini. S-a spus că blândețea este harul sufletului. Blândețea include a fi calm, senin și liniștit. A fi blând nu înseamnă a fi slab. Chiar dimpotrivă, este nevoie de multă putere pentru a fi blând atunci când firea dorește contrariul. Oamenii blânzi nu sunt duri și nici aspri. 

Înfrânarea este capacitatea de a ne ține pe noi înșine sub control. De a nu lăsa circumstanțele să ne facă să pierdem controlul. Înfrânarea manifestă moderație, cumpătare și disciplină. Sub presiune semnificativă ea alege să urmărească ceea ce este important, în locul a ceea ce este urgent. Oamenii înfrânați manifestă reținere și nu sunt impulsivi. 

Reflectează

• Este ceva în descrierile credincioșiei, blândeții și înfrânării care te încurajează sau te provoacă?