Supunerea

Când am căutat versete din Biblie despre infertilitate și avort spontan, am primit promisiuni frumoase că „toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28), și „vei ține în brațe un fiu” (2 Regi 4:16), și „te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii, cât stelele cerurilor” (Gen. 22:17). Dacă aceste versete aveau menirea de a mă mângâia pe mine, ca femeie în suferință, au eșuat lamentabil, pentru că nu au făcut decât să mă facă să mă întreb și mai mult de ce aceste promisiuni nu erau adevărate în viața mea.

Am vrut să iau promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o Anei și să o revendic ca fiind a mea (1 Sam. 1). Dar nu am vrut să fiu nevoită să mă întorc și să îi dau înapoi lui Dumnezeu copilul meu mult așteptat, așa cum face Ana. Am vrut să iau legământul pe care Dumnezeu îl face cu Avraam și Sara și să pretind că este un legământ cu mine (Gen. 15-21). Dar nu am vrut să aștept până la vârsta de nouăzeci de ani pentru a naște în sfârșit, așa cum face Sara. M-am agățat de finalurile fericite, dar am trecut cu vederea anii de luptă, durere, confuzie și credință fără rod pe care aceste femei i-au îndurat înainte de a-și vedea împlinite promisiunile făcute de Dumnezeu.

În cele din urmă a trebuit să mă confrunt cu faptul că Dumnezeu nu mi-a făcut o astfel de promisiune. Niciun înger sau profet nu mă anunțase că voi avea un copil. Adevărul este că Dumnezeu scrie o poveste unică pentru fiecare dintre noi.

În timp ce promisiunile specifice pot să nu fie aceleași, Dumnezeul care le face este. În fiecare poveste, descoperim o nouă parte din caracterul neschimbător al lui Dumnezeu. În loc să folosim aceste povești pentru a ne aștepta să obținem ceea ce vrem, le putem folosi pentru a ne îndrăgosti de Dumnezeul pe care îl vedem împletind cu grijă răscumpărarea în fiecare pagină. În loc să sărim peste finaluri, îl putem urmări pe Dumnezeu cum le mângâie, crește și ghidează cu credincioșie pe aceste femei în îndoiala, confuzia, nerăbdarea și frustrarea lor.

Ajungem să vedem în spatele scenei cum Dumnezeu pune în mișcare un plan bun în viața fiecăruia dintre ei, chiar și atunci când ei nu-l pot vedea. Este cu adevărat posibil ca Dumnezeu, care a scris aceste povești incredibile, să le scrie și pe ale mele și pe ale tale? Crede, dragă prietenă!

Iată un adevăr profund: în cele din urmă, nu faptul de a avea un copil este ceea ce face ca viața acestor femei să fie mai împlinită. Refacerea este posibilă prin procesul credinței lor, prin faptul că își dau speranțele și visele Domnului pentru ca El să facă voia Sa cu ele, indiferent de rezultatul final. Acum este rândul nostru. Îi vom încredința și noi lui Dumnezeu viețile și dorințele noastre?