Instalează aplicațiaRugăciunea: Un devoțional de 14 zile de Tim KellerMostră
Care este cea mai bună perspectivă cu privire la rugăciune?
O adorare lăuntrică și plină de pace sau o implorare asertivă? Când pui o astfel de întrebare, presupui că răspunsul se va apleca fie înspre o direcție, fie înspre cealaltă, ceea ce, în acest caz, este puțin probabil.
Pentru ajutor, ar trebui să ne întoarcem mai întâi la Psalmi, cartea de rugăciune inspirată a Bibliei. Acolo vedem că ambele experiențe de rugăciune sunt reprezentate extrem de bine. Psalmi ca Psalmii 27, 63, 84, 131 și „Marele Aleluia” din Psalmii 146-150 descriu comuniunea plină de adorare cu Dumnezeu. În Psalmul 27:4 există un singur lucru pe care David îl cere și-l dorește fierbinte de la Domnul: „să privesc frumusețea Domnului”. Deși David s-a rugat și pentru alte lucruri, el vrea să spună de fapt că nimic nu este mai important decât să experimentezi prezența lui Dumnezeu. De aceea, el spune: „Dumnezeule [...], îmi însetează sufletul după Tine [...]. Da, Te-am văzut în Lăcașul Tău cel sfânt și am privit la puterea și la gloria Ta. Pentru că îndurarea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele Te vor lăuda.” (Psalmul 63:1-3). Când Îl adoră pe Dumnezeu în prezența Sa, psalmistul mărturisește: „Sufletul meu se satură de Tine ca de mâncarea grasă și miezoasă.” (Psalmul 63:5). Aceasta este într-adevăr comuniune cu Dumnezeu.
Cu toate acestea, există și mai mulți psalmi de jale, de plângeri, de strigăte după ajutor și de chemare ca Dumnezeu să-Și manifeste puterea în lume. De asemenea, găsim expresii dure ale experimentării absenței lui Dumnezeu. În acești psalmi, rugăciunea este într-adevăr prezentată ca o luptă. Psalmii 10, 13, 39, 42, 43 și 88 sunt doar câteva exemple în acest sens. Psalmul 10 începe prin a întreba de ce Dumnezeu „stă departe” și „Se ascunde” în vremurile de necaz. Dintr-o dată, autorul strigă: „Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-ți mâna! Nu-i uita pe cei săraci!” (Psalmul 10:12). Cu toate acestea, psalmistul pare să vorbească apoi atât cu el însuși, cât și cu Domnul: „Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului.” (Psalmul 10:14). Rugăciunea se încheie cu psalmistul capitulând înaintea providenței și a înțelepciunii lui Dumnezeu în toate problemele, dar cerând totuși cu ardoare dreptate pe pământ. Aceasta este lupta și frământarea rugăciunii focalizate pe Împărăție. Așadar, Psaltirea promovează atât tipul de rugăciune care caută comuniunea, cât și pe cel care caută Împărăția.
Citat din „Prayer” (Rugăciunea) de Timothy Keller
Retipărit prin acord cu Dutton, un membru al Penguin Group (USA) LLC, A Penguin Random House Company. Copyright © 2014 by Timothy Keller
O adorare lăuntrică și plină de pace sau o implorare asertivă? Când pui o astfel de întrebare, presupui că răspunsul se va apleca fie înspre o direcție, fie înspre cealaltă, ceea ce, în acest caz, este puțin probabil.
Pentru ajutor, ar trebui să ne întoarcem mai întâi la Psalmi, cartea de rugăciune inspirată a Bibliei. Acolo vedem că ambele experiențe de rugăciune sunt reprezentate extrem de bine. Psalmi ca Psalmii 27, 63, 84, 131 și „Marele Aleluia” din Psalmii 146-150 descriu comuniunea plină de adorare cu Dumnezeu. În Psalmul 27:4 există un singur lucru pe care David îl cere și-l dorește fierbinte de la Domnul: „să privesc frumusețea Domnului”. Deși David s-a rugat și pentru alte lucruri, el vrea să spună de fapt că nimic nu este mai important decât să experimentezi prezența lui Dumnezeu. De aceea, el spune: „Dumnezeule [...], îmi însetează sufletul după Tine [...]. Da, Te-am văzut în Lăcașul Tău cel sfânt și am privit la puterea și la gloria Ta. Pentru că îndurarea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele Te vor lăuda.” (Psalmul 63:1-3). Când Îl adoră pe Dumnezeu în prezența Sa, psalmistul mărturisește: „Sufletul meu se satură de Tine ca de mâncarea grasă și miezoasă.” (Psalmul 63:5). Aceasta este într-adevăr comuniune cu Dumnezeu.
Cu toate acestea, există și mai mulți psalmi de jale, de plângeri, de strigăte după ajutor și de chemare ca Dumnezeu să-Și manifeste puterea în lume. De asemenea, găsim expresii dure ale experimentării absenței lui Dumnezeu. În acești psalmi, rugăciunea este într-adevăr prezentată ca o luptă. Psalmii 10, 13, 39, 42, 43 și 88 sunt doar câteva exemple în acest sens. Psalmul 10 începe prin a întreba de ce Dumnezeu „stă departe” și „Se ascunde” în vremurile de necaz. Dintr-o dată, autorul strigă: „Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-ți mâna! Nu-i uita pe cei săraci!” (Psalmul 10:12). Cu toate acestea, psalmistul pare să vorbească apoi atât cu el însuși, cât și cu Domnul: „Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului.” (Psalmul 10:14). Rugăciunea se încheie cu psalmistul capitulând înaintea providenței și a înțelepciunii lui Dumnezeu în toate problemele, dar cerând totuși cu ardoare dreptate pe pământ. Aceasta este lupta și frământarea rugăciunii focalizate pe Împărăție. Așadar, Psaltirea promovează atât tipul de rugăciune care caută comuniunea, cât și pe cel care caută Împărăția.
Citat din „Prayer” (Rugăciunea) de Timothy Keller
Retipărit prin acord cu Dutton, un membru al Penguin Group (USA) LLC, A Penguin Random House Company. Copyright © 2014 by Timothy Keller
Despre acest plan
Autorul de bestseller-uri New York Times și renumitul pastor Timothy Keller explorează puterea rugăciunii și modurile prin care cititorii pot face ca rugăciunile lor să fie mai personale și mai puternice, creând astfel o conexiune mai profundă cu Dumnezeu.
More
Mulțumim Dutton, un membru al Penguin Random House, pentru furnizarea acestui plan. Pentru mai multe informații, vizitează: www.TimothyKeller.com
