În toate lucrurileMostră

Membru al familiei

În introducerea către Filipeni, Pavel se identifică ca fiind un slujitor al lui Isus Cristos și le-a scris sfinților care sunt în Isus Cristos. Alegerea aceasta de cuvinte este semnificativă pentru ambele părți. Pe tot parcursul Vechiului Testament, liderii poporului Israel au primit distincția de a fi numiți slujitori ai lui Dumnezeu. 

Când Pavel s-a prezentat, a făcut o mică schimbare. Pavel nu s-a numit slujitorul lui Dumnezeu sau slujitorul Domnului. El a spus că este slujitorul lui Isus Cristos. Această alegere a cuvintelor are o implicație importantă:el L-a făcut pe Isus egal cu Dumnezeu. 

Deși aceasta ar putea fi o știre veche pentru tine și pentru mine, este semnificativ din perspectivă istorică faptul că Pavel a crezut că Isus și Dumnezeu sunt la fel. Înțelegerea că Isus este Dumnezeu nu este o legendă care a apărut sute de ani după moartea Lui, când oamenii au uitat persoana Lui reală. Cei care L-au urmat și L-au cunoscut în mod personal au crezut că Isus era Dumnezeu pe deplin și în același timp om pe deplin. 

Este de asemenea încurajator faptul că Pavel s-a adresat Filipenilor ca fiind sfinți. De fapt, ăsta e termenul pe care îl folosea în mod regulat în scrisorile lui când făcea referire la alți credincioși. (Pavel niciodată nu a scris „păcătoșilor din Roma" sau de oriunde altundeva.) 

Odată ce facem parte din familia lui Dumnezeu, suntem considerați sfinți, nu păcătoși. Fiind sfinți nu înseamnă că suntem perfecți. Este cine devenim atunci când credem. Identitatea noastră nu înseamnă că suntem liberi de lupta cu păcatul. Vom face greșeli toată viața noastră. Totuși, există o mare diferență între a fi un sfânt care se luptă cu păcatul și a fi un păcătos care încearcă să fie sfânt. 

Încurajează-te astăzi: ești un sfânt iubit al lui Dumnezeu! Poate nu te simți ca și cum ai fi unul, dar identitatea ta este neschimbătoare, înrădăcinată în planul lui Dumnezeu pentru tine. Prin credința în Isus, suntem adoptați de Dumnezeu și suntem parte din familia Lui. 

Petrece un timp în rugăciune, rugându-L pe Dumnezeu să îți înnoiască și să îți reîmprospăteze inima cu această veste bună. Este ușor să fi descurajat de greșeli și eșecuri. Cu siguranță ar trebui să ne jelim și să ne mărturisim păcatele. Dar de asemenea trebuie să ne bucurăm în noua noastră identitate. Du-te acum înaintea lui Dumnezeu, fără rețineri, cu nerăbdare, cu îndrăzneală, și plin de speranță. El te vede ca pe copilul Lui, și tu îți poți aduce înaintea Lui toate speranțele, toate temerile, și toate eșecurile tale. 

De ce este identitatea noastră în Dumnezeu un motiv de bucurie?