Creioanele rupte încă mai coloreazăMostră

Cred că, în adâncul sufletului nostru, toți avem dorința de a aparține și de a fi acceptați.

Am cântat la flaut în liceu și am fost destul de talentată. Am fost aleasă să fiu primul președinte al secției de flaut din fanfară în primul meu an de facultate.

Cred că aveam un dar.

Dar, la școala mea, a fi în fanfară nu era popular. Copiii chiar ne puneau porecle și râdeau de noi. Unul dintre numele pe care ni le dădeau era un termen depreciativ: „Ciudații din trupă”.

Practic, am fost intimidată pentru că aveam darul muzicii.

Am avut un dar pe care cred că mi l-a dat Dumnezeu; cu toate acestea, am simțit atât de multă presiune și am vrut cu disperare să mă integrez printre colegii mei încât am ajuns să renunț la trupă după primul meu an. Până în ziua de azi îmi dau lacrimile gândindu-mă la oportunitățile ratate și la tot la ce am renunțat doar pentru că am vrut să aparțin.

Am avut atât de mult potențial dat de Dumnezeu, dar am permis respingerii celorlalți să influențeze cursul vieții mele.

M-am ascuns.

M-am retras.

Îmi amintește de parabola talanților din Matei 25:14-30. Persoana căreia i se dăduse un talant a spus: „Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ.” (Matei 25:25).

Cred că de foarte multe ori se întâmplă același lucru cu noi: ne este frică și astfel ne ascundem.

S-ar putea să ne fie teamă de respingere. S-ar putea să ne temem să devenim un proscris. S-ar putea să ne temem de eșec.

Cred că fiecare dintre noi a primit daruri de la Dumnezeu.

Versetul meu tematic pentru afacerea mea este Matei 5:14-16, care spune,

"Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.”

De ce trebuie să ne lăsăm lumina să strălucească?

Lăsăm lumina noastră să strălucească pentru ca toată lumea să-l laude pe Tatăl nostru ceresc.

Nu este vorba despre a fi egocentric sau mândru. Este vorba despre a-i da lui Dumnezeu gloria și lauda pe care le merită din darurile pe care ni le-a dat.

În unele zile simțim că nu suntem suficienți. În alte zile simțim că suntem prea mult.

În orice caz, vreau să vă încurajez pe fiecare dintre voi astăzi să fiți dispuși să îi oferiți din nou lui Dumnezeu darurile voastre. Găsiți-vă acceptarea în Cel care v-a creat. Sunteți iubiți.

• Nu ești definit de opiniile altora.
• Nu ești definit de greșelile voastre din trecut.
• Nu ești definit de succesele sau eșecurile tale.

În Hristos:

• Ești suficient.
• Ești valoros și iubit.
• Ești creat cu măiestrie și minunat.

Fii dispus să ieși din umbră. Chiar dacă încă te simți respins. Chiar dacă ai făcut multe greșeli. Chiar dacă încă te îndoiești de dragostea lui Dumnezeu.

Te-ai ascuns destul de mult timp.

E timpul să lași lumina să strălucească!